 | as |
|
| Osman [ os-man ] VEZI SINONIME PENTRU osman PE ESINONIME.COM definiția cuvântului osman pasa în mai multe dicționareDefinițiile pentru osman pasa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OSMAN: OSMAN, numele a trei sultani otomani. Mai importanți: 1. Osman I Ghazi (1281-1326). Fiul lui Ertoğrul, căruia îi urmează la tron. Din c. 1299 devine conducător independent. Fondator al dinastiei osmane. A cucerit de la bizantini o parte din Asia Mică. 2. Osman II (1618-1622). În timpul domniei lui a avut loc Războiul Turco-Polon (1620-1621). Detronat și ucis, în urma unei revolte a ienicerilor. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Osman: Osman m. numele mai multor Sultani turci: OSMAN I (Victoriosul), fundă dinastia până în timpul din urmă domnitoare în Constantinopole (1259-1326). ║ OSMAN II, ucis de ieniceri (1604-1622). ║ Osman III, Domn incapabil, slab și crud (1696-1757). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OSMAN: OSMÁN, -Ă, osmani, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv (învechit) 1. S. m. și forme în turcă 2. Adj. Turcesc. • Limba osmană = limba turcă. – Din osmanlâu (derivat regresiv). Forme diferite ale cuvantului osman: osman-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OSMAN: OSMÁN2 osmani m. și adjectival istorie Persoană care făcea parte din populația de bază a statului feudal turc sau era originară de acolo; otoman. /Din osmanlâu Forme diferite ale cuvantului osman: osmani Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OSMAN: OSMÁN, -Ă, osmani, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv (învechit) 1. S. m. și forme în turcă 2. Adj. Turcesc. • Limba osmană = limba turcă. – Din osmanlâu (derivat regresiv). Forme diferite ale cuvantului osman: osman-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Osman: Osman m. nume dat Turcilor în genere (după primul lor Sultan: tremure Osmanul sub paloșul dreptății AL. ║ a. treizeci de vâslași osmani AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru OSMAN: OSMAN, Lupu, 1670 (D Buc) pren.; – hoț oltean, în folclor; – despre (Î Div), n. în turcă; conform Ozmană, Lupu, olt. (Sd VI 507). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OSMAN: OSMÁN1 osmană (osmani, osmane) istorie Care aparținea populației de bază a statului feudal în turcă /Din osmanlâu Forme diferite ale cuvantului osman: osmană Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru osman: osmán substantiv masculin, adjectiv masculin, plural osmáni; forme singular osmánă, genitiv dativ articulat osmánei, plural osmáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru osman: osmán (învechit) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural osmáni; adjectiv feminin, substantiv feminin osmánă, plural osmáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru osman: osman substantiv, adjectiv verbal în turcă Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru osman: osman adjectiv verbal TURCESC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OSMAN: OSMÁN adjectiv TURCESC. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OSMAN PASA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OSMAN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului osman dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OSMÁN2 osmani m. OSMÁN1 osmană osmani, osmane istorie Care aparținea populației de bază a statului feudal în turcă /Din osmanlâu. |
GRAMATICA cuvântului OSMAN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului osman. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OSMAN poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE osman? Vezi cuvântul osman desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul osman?[ os-man ] Se pare că cuvântul osman are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL OSMAN Inţelegi mai uşor cuvântul osman dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Limba osmană = limba turcă Limba osmană = limba turcă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OSMAN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compas giroscopic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul osman are forma: osmánă
La plural substantivul osman are forma: osmáni
