eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție tambur major


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Tambur [ tam-bur ]
VEZI SINONIME PENTRU tambur PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului tambur major în mai multe dicționare

Definițiile pentru tambur major din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
TAMBUR
   
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR, (2) tambure, substantiv neutru, (1,

3) tamburi, substantiv masculin

1. substantiv neutru Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă.

2. substantiv neutru Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit.
♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor.

3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar.
       • Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; prin extensie plutonier (într-o fanfară militară). [plural și: (1, n.) tambure]

– Din limba franceza tambour.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAMBUR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR, (1,

2) tambure, substantiv neutru, (3) tamburi, substantiv masculin

1. substantiv neutru Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă.

2. substantiv neutru Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit.
♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor.

3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar.
       • Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; prin extensie plutonier (într-o fanfară militară).

– Din limba franceza tambour.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAMBUR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR substantiv neutru

1. dispozitiv cilindric, gol, folosit în diferite scopuri în tehnică; tobă.
       • piesă cilindrică pentru spargerea și sortarea granulometrică a pietrei.
tambur grad = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat, prevăzută cu gradații la unul din capete.

2. (arhitectură) bloc de piatră, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (prin extensie) element cilindric al unei construcții.

3. vestibul la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uși.
       • porțiune prismatică ori cilindrică, între o cupolă și arcurile sau zidurile care mărginesc un spațiu boltit.

4. spațiu în care se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi. (< limba franceza tambour, germana Tambour)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

TAMBUR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR substantiv neutru

1. Piesă în formă de cilindru gol, folosită în diferite scopuri în tehnică.
       • Tambur gradat = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat prevăzută cu gradații la unul dintre capete.

2. (arhitectură) Bloc de piatră care formează elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasică.

3. Vestibul construit la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uși.
♦ Porțiunea prismatică sau cilindrică, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care mărginesc un spațiu boltit.
♦ Spațiu în care se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi.

4. (tehnică) Tobă. [plural -re, -ruri. / < limba franceza tambour, italiana tamburo].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

TAMBUR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR2, tambure, substantiv neutru

1. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc. și avînd diverse întrebuințări în tehnică; tobă. Brigadierul ridicase pompa de injecție pe un fund de butoi întors; cu o mînă răsucea tamburul. MIHALE, O. 213.

2. Porțiune de prismă poligonală goală (sau de cilindru gol) interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit.
♦ Mic vestibul construit la intrarea unei clădiri și cuprins între două rînduri de uși.
♦ Spațiu cilindric la o ușă de intrare, în interiorul căruia se învîrtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

tambur
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru tambur:
tambur, instrument de coarde din familia lautei* răspândit în Orientul mijlociu arab. Are o tijă lungă ce corespunde cutiei de rezonanță de mărime mică, tijă pe care sunt întinse între două și șase coarde (după tipul instr.) ce sunt puse în vibrație prin ciupire cu un plectru* de oțel sau de lemn. Poate fi întrebuințat ca instr. solistic dar și acompaniator al cântării vocale. Dimitrie Cantemir era un virtuoz al acestui instr.
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

TAMBUR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR1 tambure n.

1) Piesă în formă de cilindru gol, cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă.

2) Bază cilindrică sau prismatică a unei cupole.

3) Spațiu format din două uși duble la intrarea într-o clădire, servind drept mediu izolant pentru interior.

4) Platformă la intrarea într-un vagon de cale ferată. /<fr. tambour, germana Tambour
Forme diferite ale cuvantului tambur: tambure
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tambur
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tambur:


1) tambúr (vechĭ) n., plural e, și tambură forme, plural e (în turcă tambur, persoană tembur, despre vgr. týmpanon și týpanon, tobă, timpină; limba neogreacă tambúrĭ, limba bulgară sîrb. tambura, italiana tamburo, limba franceza tambour, tobă. vezi tambur 2). Vechĭ. Un fel de mandolină cu gîtu foarte lung și cu coardele de metalurgie vezi și mandoră.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

tambur
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tambur:


2) tambúr n., plural e (în franceză tambour, italiana tamburo, despre ar. tabl, plural tabul, tobă, despre persoană tembur, tobă. vezi tambur 1, tabulhana, tobă, timpan, taburet). Sulu cabestanuluĭ pe care se înfășoară parîma. Acoperemîntu roatelor (zbaturilor) la un vapor (nu la o probelă!).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TAMBUR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR1, tamburi, substantiv masculin (Ieșit din uz) Toboșar.
       • Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; prin extensie (peiorativ) plutonier.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TAMBUR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR2 tamburi m. învechit Ostaș care bate toba; toboșar militar.
       • tambur-major conducător al unei fanfare militare. /<fr. tambour, germana Tambour
Forme diferite ale cuvantului tambur: tamburi
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TAMBUR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR substantiv masculin Toboșar.
♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofițer al unei fanfare militare; (peiorativ) plutonier. [< limba franceza tambour].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

tambur
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tambur:
tambúr1 (toboșar, piesă metalică) substantiv masculin, plural tambúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tambur
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tambur:
tambúr2 (element de arhitectură) substantiv neutru, plural tambúre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tambur
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tambur:
tambúr (tehnică, arhitectură) substantiv neutru, plural tambúre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tambur
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tambur:
tambur substantiv verbal DARABANĂ. TOBĂ. TOBOȘAR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tambur
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tambur:
tambúr (toboșar) substantiv masculin, plural tambúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

TAMBUR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBÚR substantiv (tehnic) tobă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

TAMBUR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TAMBUR:
TAMBUR substantiv (tehnic) tobă.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TAMBUR MAJOR'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TAMBUR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tambur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TAMBÚR1 tambure n.
TAMBÚR2 tamburi m.
       • tambur-major conducător al unei fanfare militare.

GRAMATICA cuvântului TAMBUR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tambur.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TAMBUR poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul TAMBUR sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul tambur are forma: tambúri

CUM DESPART ÎN SILABE tambur?
Vezi cuvântul tambur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tambur?
[ tam-bur ]
Se pare că cuvântul tambur are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL TAMBUR
Inţelegi mai uşor cuvântul tambur dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; prin extensie plutonier într-o fanfară militară
Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; prin extensie plutonier într-o fanfară militară
♦ tambur major grad = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat, prevăzută cu gradații la unul din capete
Tambur gradat = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat prevăzută cu gradații la unul dintre capete
Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; prin extensie peiorativ plutonier
♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofițer al unei fanfare militare; peiorativ plutonier

© 2021 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TAMBUR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Amilic adjectiv în sintagma alcool amilic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
joc neașteptat al întâmplării
a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva
alcool aciclic, saturat, derivat din pentan; pentanol
fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul pământesc, paralele cu ecuatorul, situate la 66 grade și 33 de minute la nord sau la sud de el
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?