eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tic tac


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Tic [ tic ]
VEZI SINONIME PENTRU tic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tic tac în mai multe dicționare

Definițiile pentru tic tac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC, variantă la substantiv tătic. (comerț Cristurean), conform și ipoc., act. Ticu < Constantin (Partea I) și Dimitrie (ib.)

1. Ticul (17 B II 101); -escu.

2. Ticuță, vezi (An Pl 134).

3. Ticab (16 B VI 159); Tică fam. act.

4. Tican;

– M.

5. + -aș, -an: Ticășan (16 B VI 374).

6. Ticea, olt. (16 B V 55).

7. Ticiul (17 B III 444).

8. + -șa: Ticșa vătaf (16 B IV 289).

9. Ticșul (17 B II 81).

10. Tichilești s.

11. Tic/u, -oș, -ușul ss.

12. conform Techeci, M., mold., act., cu e < i fonetică mold., vezi și Tigheci.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

TIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC, ticuri, substantiv neutru Mișcare convulsivă și repetată care rezultă din contractarea involuntară a unuia sau a mai multor mușchi; gest automat (urît) pe care îl deprinde cineva în mod inconștient (de obicei prin imitație). Obrazul îi tresărea într-un tic nervos. DUMITRIU, B. forme 79. Prinseseși ticurile redactorilor și reporterilor, care purtau pălării cu boruri mari, lavaliere și baston pe mînă. PAS, Z. I 285. Semănau una cu alta și la gesturi și la ticuri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 74.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TIC
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC substantiv neutru

1. mișcare convulsivă și repetată din contractarea involuntară a unor mușchi.

2. deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient.

3. tic verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi. (< limba franceza tic)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

TIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC2, ticuri, substantiv neutru Mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau a mai multor mușchi.
♦ Deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient.

– Din limba franceza tic.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC2, ticuri, substantiv neutru Mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi.
♦ Deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient.

– Din limba franceza tic.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC2 ticuri n.

1) Contracție musculară involuntară și repetată, provocată de tulburări organice sau funcționale ale sistemului nervos.

2) Deprindere supărătoare sau ridicolă care se manifestă în mod involuntar. /<fr. tic, germana Tick
Forme diferite ale cuvantului tic: ticuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tic:


2) *tic n., plural urĭ (în franceză tic, poate despre italiana ticchio, capriciŭ). Mișcare convulsivă orĭ nu devenită obișnuită la uniĭ oamenĭ (precum: ridicarea din umerĭ, scuturarea din cap, scărpinarea în acelașĭ loc ș. a.). vezi tabet.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TIC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC substantiv neutru Mișcare convulsivă și repetată rezultată din contractarea involuntară a unor mușchi; deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. [< limba franceza tic].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

țîc
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țîc:
țîc n., plural urĭ. Un joc copilăresc asemenea cu poarca ( vezi bobă). Epitet de dragoste întrebuințat la vocativ și adresat unuĭ copil: măĭ țîcule!
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

țic
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru țic:
țic substantiv neutru (regional)

1. nume de jocuri de copii.

2. ciocănitoare.

3. bibilică.

4. cantitate, măsură, fărâmă mică.

5. vârf, ridicătură, deal.

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

TIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC1 interjecție (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc., tic-tac.

– Onomatopee.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC1 interjecție (De obicei repetat) Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic-tac.

– Onomatopee.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

tic
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru tic:
tic2, tícuri, substantiv neutru (regional)

1. putină (de brânză).

2. putinei.

3. oală de lapte, brânză.

4. lădiță, cutie de lemn.

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

țic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țic:
țic (de-a țicul) n. Moldova un joc cu mingea între patru băieți cu un băț încovoiat. [conform serb. ȚIK, detunătură].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

tic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tic:
tic n.

1. mișcare convulsivă contractată din deprindere;

2. figurat apucătură ridiculă: are un tic (= limba franceza tic).

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

tîc
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tîc:
tîc, interjecție care arată bătăile inimiĭ saŭ péndululuĭ. (Aŭ și Turciĭ această interjecție). vezi tac, bîc.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIC:
TIC1 interjecție (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda sunetul ritmic al ceasornicului). /Onomat.
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tic:


1) tic n., plural urĭ (cp. cu vechea slavă tykati, a împunge). Banat Olt. Bot (rît, cĭoc).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TÎC 1.
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TÎC 1.:
TÎC

1. Ttcu, N. din Ceraș (BCI XII 141).

2. Tîca forme 1680 (Tut 34).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

tic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tic:
tic substantiv verbal botanică CIOC. RÎT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tic:
tic substantiv neutru, plural tícuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tic:
tic2 substantiv neutru, plural tícuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tic:
tic interjecție
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TIC TAC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TIC2 ticuri n.

GRAMATICA cuvântului tic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tic poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tic sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul tic are forma: tícuri

CUM DESPART ÎN SILABE tic?
Vezi cuvântul tic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tic?
[ tic ]
Se pare că cuvântul tic are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL tic
Inţelegi mai uşor cuvântul tic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Tic tac verbal = cuvânt, expresie care revine inconștient, inutil și supărător în vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A încrucișa brațele pe piept?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a face socoteala, a număra
armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil aprins asupra obiectivelor inamice apropiate
a sta în inactivitate
examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app