eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție val virtej


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Vîrtej [ vîr-tej ]
VEZI SINONIME PENTRU vîrtej PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului val virtej în mai multe dicționare

Definițiile pentru val virtej din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
VÎRTEJ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎRTEJ:
VÎRTÉJ, vîrtejuri și vîrteje, substantiv neutru

I.

1. Bulboană, viitoare. Cu un cîntec de sirenă Lumea-ntinde lucii mreje, Ca să schimbe-actori-n scenă Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. Schimbă-ți, schimbă-ți apele, Slăbește-ți vîrtejele, Să-ți văd pietricelele. ALECSANDRI, P. P. 284.
♦ Rotire a apei (sau a spumei) în locul unde se cufundă cineva sau ceva. O clipă dispărea în mijlocul unui vîrtej de spumă și apărea departe, spintecînd ritmic valurile. BART, E. 101. Dar unde turcii murea, Tot vîrtejuri se făcea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 496.

2. Vînt puternic, vijelios, care seînvîrtește cu viteză pe loc, ridicînd în aer obiecte ușoare (hîrtii, praf, frunze uscate etc.). Ieșiră ca un vîrtej pe poarta deschisă. SADOVEANU, O. I 249. Apucată ca de un vîrtej, puse mîna pe cofă și nu se mai putu opri decît la poarta casei. BUJOR S.46. Sună-n crengile lovite Uscat zgomot ca de oase, Și virtejuri repezite Bat în ușă mînioase. VLAHUȚĂ, O. A. I 82.
       • (În metafore și comparații) Flăcăul vedea pe Costea Morocîne sosind vîrtej, cu călăreții dăpă el. SADOVEANU, O. I 551. Frusina... trei zile întregi și-a purtat fustele vîrtej, din casă în curte, din curte în prăvălie. GALACTION, O. I 134. Corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt. ALECSANDRI, P. A. 113.
♦ Sul, coloană, trîmbă (de praf, de fum, de zăpadă etc.). Deodată s-a prăvălit de pe muntele cel mare un vînt rece, trăgînd după dînsul nouri negri și vîrtejuri de ninsoare. SADOVEANU, B. 128. Mașina se depărta vertiginos, împroșcînd pînă-n marginile uliței vîrtejuri de apă tulbure cu bucăți de noroi. REBREANU, R. I 176. Pe urma celor ce s-au dus, Vîrtej de frunze-aleargă. IOSIF, PATR. 53. Vede de departe... un vîrtej de praf. CARAGIALE O. III 45.
       • Compus: vîrtejul-pămîntului = a) plantă erbacee cu tulpina tîrîtoare și cu flori galbene; crește pe coaste pietroase și pe marginea drumurilor (Medicago orbicularis); b) mică plantă erbacee cu cîte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vîrful tulpinii; crește prin locuri stîncoase din regiunea alpină (Pedicularis verticillata).

3. (fizică) Mișcare a unui fluid, în cursul căreia particulele componente au o deplasare complexă de translație și de rotație.

4. Mișcare (amețitoare) în cerc. Prinde-te-n vîrtejul horei. EFTIMIU, Î. 55. El stă într-un colț al salonului... și privește la vîrtejul valsului. CARAGIALE, O. II 120. Și în vîrtejul cela răsturna tărăbi și toate cele. CREANGĂ, P. 310.
       • (În metafore și comparații) O melodie lină, cu legănări, începu să adie,

– și părechile colorate porniră vîrtej, ca-n zbor. SADOVEANU, O. V 340.
       • figurat În atmosfera încărcată a capitalei, în vîrtejul acesta turburător, începem o viață nouă. BART, E. 226.
♦ figurat Vălmășag care tîrăște pe cineva ca o viitoare; amețeală, buimăceală, zăpăceală. De-acuma toate s-au tulburat în jurul meu. Trece peste mine un vîrtej mare. SADOVEANU, O. VII 55. O clipă amețitoare, un vîrtej parcă îmi păinjinește ochii. BART, S. M. 17. Eu imul voi spune numai că parc-un vîrtej mi-a luat mințile. GANE, N. III 45. Eu sînt încă în vîrtejul arestului de unde m-ai scos. GHICA, A. 628.

5. (Regional) Loc în creștetul capului, de unde părul pornește în toate direcțiile.

II. Nume dat diferitelor unelte care, atunci cînd funcționează, descriu o mișcare circulară: a) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț și care se învîrtește cu ajutorul unei manivele; se folosește pentru a scoate apă din puț, pămînt din gropi etc. Se puseră la vîrtejuri și scoaseră [din groapă] pe fata cea mai mare. ISPIRESCU, L. 88; b) (regional) unealtă cu care se poate ridica osia carului, pentru a se repara roata. vezi cric. Pune vîrtejul sub osie, ridică căruța cu cinci chile, parcă n-ar fi nimic. DELAVRANCEA, la CADE; c) bucată de lemn sau cerc de fier, așezat deasupra perinocului de pe osia de dinainte a carului sau a trăsurii, care se poate învîrti în jurul unui cui; d) încuietoare la ușă sau la poartă, compusă dintr-o bucată de lemn care se învîrtește în jurul unui cui; e) unealtă de lemn folosită pentru presat (la teascul de stors struguri) sau pentru strîns (la masa dulgherului); f) unealtă de dogărie care servește la strîngerea doagelor la butoaie, ciubere etc.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



VÎRTEJ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VÎRTEJ:
VÎRTEJ s.

1. bulboacă, bulboană, ochi, valvîrtej, vîltoare, volbură, (rar) scoc, (regional) bulbuc, ciulniță, dîlboană, sfredel, șipot, toancă, vîrtecuș, (Transilvania și Banat) dălbină, (Olt. și Transilvania) dornă, (prin Muntenia) șioi, (prin Transilvania și Maramures) știbloancă, (Moldova, Bucovina și Transilvania) știoalnă, (Bucovina, Transilvania și Moldova) știulboană, (Transilvania, Banat și Olt.) toaie, (Banat) vir, (învechit) smîrc. (virtej al unei ape curgătoare.)

2. trombă, (rar) sul. (Un virtej de vînt.)

3. (fizică) turbion.

4. coloană, sul, trîmbă, (popular) volbură. (Un virtej de praf.)

5. trombă, (popular) vîntoasă. (S-a ridicat un virtej imens de zăpadă.)

6. (medicina) amețeală, vertij, (învechit) scutură. (A simțit un virtej.)

7. (tehnic) val. (virtej de care se atîrnă găleata la fîntînă.)

8. (tehnic) căpătîi, (regional) feleherț. (virtej la perinocul căruței.)

9. (tehnic) (Transilvania și Moldova) șurub. (virtej la piatra morii.)

10. (tehnic) (regional) șurub, (Banat și Transilvania) șaitău. (virtej de strîns doagele.)

11. (botanică) vîrtejul-pămîntului (Pedicularis verticillata) = (regional) păducher, păducherniță.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

vîrtej
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vîrtej:
vîrtéj n., plural e (vechea slavă verb reflexiv:ŭtežĭ, melc, șurub, despre verb reflexiv:atiti, a învîrti: limba bulgară vŭrtež, învîrtire, amețeală, sîrb. verb reflexiv:tež, șurub. vezi obraț, sfoară 1, răzvrătesc). Vincĭ, aparat de rîdicat puțin vagoanele deraĭate, căruțele încărcate ș. a. Partea caruluĭ unde roatele din ainte se învîrtesc în prejuru unuĭ cuĭ ( vezi fercheteŭ). Fîrgăŭ. Volbură, vultoare, anafor ( vezi genune). Sorb, trombă de colb învîrtit de vînt. figurat Amețeală la oĭ. Agitațiune, val, zbucĭum, mișcare: vîrteju lumiĭ, al afacerilor.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

vîrtej
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vîrtej:
vîrtej substantiv verbal COCÎRLĂ. CRIC. CRIVALĂ. DULAP. LEAGĂN. MACARA. MANIVELĂ. POSADĂ. POSTEUCĂ. SCHIMBĂTOARE. SCRÎNCIOB. VINCI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române




CUVINTE APROPIATE DE 'VAL VIRTEJ'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vîrtej
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vîrtej dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Vîrtej al unei ape curgătoare.
Un vîrtej de vînt.
Un vîrtej de praf.
S-a ridicat un vîrtej imens de zăpadă.
A simțit un vîrtej.
Vîrtej de care se atîrnă găleata la fîntînă.
Vîrtej la perinocul căruței.
Vîrtej la piatra morii.
Vîrtej de strîns doagele.

GRAMATICA cuvântului vîrtej?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vîrtej.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vîrtej poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul vîrtej sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE vîrtej?
Vezi cuvântul vîrtej desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vîrtej?
[ vîr-tej ]
Se pare că cuvântul vîrtej are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL vîrtej
Inţelegi mai uşor cuvântul vîrtej dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Compus: vîrtejul-pămîntului = a plantă erbacee cu tulpina tîrîtoare și cu flori galbene; crește pe coaste pietroase și pe marginea drumurilor Medicago orbicularis; b mică plantă erbacee cu cîte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vîrful tulpinii; crește prin locuri stîncoase din regiunea alpină Pedicularis verticillata
Botanică vîrtejul-pămîntului Pedicularis verticillata = regional păducher, păducherniță



© 2022 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Anatomie; în sintagma hipocratism digital?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a vorbi mult și fără rost
varietate de salcie1 cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos salix babylonica
anomalie care constă în îngroșarea extremităților degetelor, cu bombarea unghiilor
a ora 12 noaptea; b perioadă din jurul orei 24; toiul nopții
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?