eSursa - Dictionar de sinonime



Diminutiv cioc

Care sunt diminutivele pentru cioc?

Vezi mai jos cioc”?
Cuvinte cu inţeles micşorat cioc”!
CONSULTĂ DEX SINONIME
Diminutive pentru cioc
Diminutive cioc:
cioculeţ,















Sursa diminutivelor: diverse dicţionare





In limba română diminutivele se formează de la substantive, adjective și, foarte rar de la adverbe și pronume.
Diminutivele se formează în general prin derivare în general cu sufixe
(– el, –uță, –uț, -uș, -uc, -ior, -aș, –ică, -iță, -ușă, –ioară)
Scopul unui diminutiv este in general sa exprime micirea sau micșorarea sau atenuarea.
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CIOC2, ciocuri, substantiv neutru

1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii păsărilor; plisc, clonț. Cucoșul... începe a trînti cu ciocul în geamuri și a zice: Cucurigu! CREANGĂ, P. 66. Cum nu sîntem două pasări, Sub o strașină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! EMINESCU, O. IV 369.
       • (Poetic) Cu ciocul spintec pînza-albastră [a cerului]. BENIUC, vezi

11.
       • Compus: cioc-de-papagal = modificare osoasă patologică, în formă de cioc de papagal, a apofizelor transverse ale vertebrelor. vezi spondiloză.
♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape în cioc; înghițitură. vezi gură. Corbule, corbule, pasăre cernită, adu-mi tu mie un cioc de apă! ISPIRESCU, L. 223.
♦ (Peiorativ) Gură. Tacă-ți ciocul! ALECSANDRI, T. 660.

2. Partea dinainte, ascuțită, a unui obiect; capăt, vîrf. Vasele ciocul spre larguri îl au. COȘBUC, AE. 105.
♦ Parte ascuțită la buza unor vase, făcută pentru a. putea turna ușor lichidul din vas. Ciocul ibricului. ▭ Au luat din mîinile robilor una un lighean de aur, alta o cană cu cioc, tot de aur. CARAGIALE, O. III 73.

3. Barbă mică și (puțin) ascuțită; barbișon, țăcălie. Un domn gras, cu cioc, a stat înăuntru peste o oră. CAMIL PETRESCU, U. N. 67. Un bătrîn bondoc, cu mustăți furate, lungi și albe, cu cioc de general. DELAVRANCEA, la TDRG.