| | Răspuns rapid: Pluralul pentru diremtiune este diremțiuni
 |  |      |  | o diremțiune |  | două diremțiuni | 
 
  
    |  
 
 
 
 Răspuns detaliat:
 Nearticulat: diremțiune la plural este diremțiuni (forma la plural nearticulată)
 Articulat: pluralul pentru diremțiunea este diremțiunile (forma la plural articulată)
 
 
 
 Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
 
 Cazul nominativSubstantivul diremțiune la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
 
 
		  
			| Singular | Plural |  
			| nearticulat 
  diremțiune | nearticulat 
  diremțiuni |  
			| articulat 
  diremțiunea | articulat 
  diremțiunile |  
 Cazul dativSubstantivul diremțiuni la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
 
 
		  
			| Singular | Plural |  
			| nearticulat 
  diremțiuni | nearticulat 
  diremțiuni |  
			| articulat 
  diremțiunii | articulat 
  diremțiunilor |  
 Regulă generală de formare a pluralului: Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
 
 
		  
			| Gen | la singular | la plural |  
			| feminin | diremțiune | diremțiuni |  
			| terminaţie | e | i |  
 Funcții sintactice pentru diremțiune la cazul nominativ:
 
 Subiect
 Răspunde la întrebările cine? ce?
 Diremțiunea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? diremțiunea.)
 Diremțiunea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? diremțiunea.)
 
 
 Nume predicativ
 Răspunde la întrebările cine este? ce este?
 Aceasta este o diremțiune frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o diremțiune.)
 Ea/el este diremțiune. (Intrebare: Ce este el/ea? diremțiune.)
 
 
 Articol propozitional
 Răspunde la întrebarea care?
 Pasiunea mea, diremțiunea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? diremțiunea.)
 
 
 Funcții sintactice pentru diremțiuni la cazul dativ:
 
 Complement indirect
 Răspunde la întrebările specifice cui?
 Le-am dat diremțiunilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? diremțiunilor.)
 
 
 Atribut substantival
 Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
 Cinste diremțiunii mele! (Intrebare: Cui? diremțiunilor.)
 
 
 Nume predicativ
 Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
 Modelul este conform diremțiunilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform diremțiunilor.)
 
 
 Complement circumstanțial de cauză
 Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
 Din cauza diremțiunilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza diremțiunilor.)
 
 
 Vezi mai multe substantive la plural
 dires diresătură dirham dirigenție dirigere dirigintă diriginte diriguire dirijare
 
 
 |  |