Răspuns rapid:  Pluralul pentru incarduire este încârduiri |  
				        |  
				| o încârduire  |  
				| două încârduiri 
				 |  
				 
					
  
    
	  
	
 
 
 
	 Răspuns detaliat:  
	
	
	Nearticulat: încârduire la plural este încârduiri (forma la plural nearticulată) 
	Articulat: pluralul pentru încârduirea este încârduirile (forma la plural articulată)
	
 
  
	Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale: 
	
 Cazul nominativSubstantivul încârduire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
  
	
		  
			| Singular | Plural | 
		   
		  
			nearticulat
   încârduire | nearticulat
   încârduiri | 
		   
		  
			articulat
   încârduirea | articulat
   încârduirile | 
		   
	 
	
	
 Cazul dativSubstantivul încârduiri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
  
	
		  
			| Singular | Plural | 
		   
		  
			nearticulat
   încârduiri | nearticulat
   încârduiri | 
		   
		  
			articulat
   încârduirii | articulat
   încârduirilor | 
		   
	  
	Regulă generală de formare a pluralului:  
	Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei: 
	
		  
			| Gen | 
			la singular | 
			la plural | 
		   
		  
			| feminin | 
			încârduire | 
			încârduiri | 
		   
		  
			| terminaţie | 
			e | 
			i | 
		   
	 
	 
	
	 
	
	  
	Funcții sintactice pentru încârduire la cazul nominativ:
  
	Subiect Răspunde la întrebările cine? ce? 
	   încârduirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încârduirea.)  
	   încârduirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încârduirea.)  
	
	
	
  
	Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este? 
	   Aceasta este o încârduire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încârduire.)  
	   Ea/el este încârduire. (Intrebare: Ce este el/ea? încârduire.)  
	
	
	
  
	Articol propozitional Răspunde la întrebarea care? 
	   Pasiunea mea, încârduirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încârduirea.)  
	
	 
	
	 
	Funcții sintactice pentru încârduiri la cazul dativ:
  
	Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui? 
	   Le-am dat încârduirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încârduirilor.)  
	
	
	
  
	Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate 
	   Cinste încârduirii mele! (Intrebare: Cui? încârduirilor.)  
	
	
	
  
	Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții 
	   Modelul este conform încârduirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încârduirilor.)  
	
	
	
  
	Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză? 
	   Din cauza încârduirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încârduirilor.)  
	 
	Vezi mai multe substantive la plural 
  
	 încărire încârjoiere încârligare încârlionțare încărnare incarnație incarnațiune încârpuire incartadă  
	
	 
	
	
	 | 
   
  |