| | Răspuns rapid: Pluralul pentru incurelare este încurelări
 |  |      |  | o încurelare |  | două încurelări | 
 
  
    |  
 
 
 
 Răspuns detaliat:
 Nearticulat: încurelare la plural este încurelări (forma la plural nearticulată)
 Articulat: pluralul pentru încurelarea este încurelările (forma la plural articulată)
 
 
 
 Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
 
 Cazul nominativSubstantivul încurelare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
 
 
		  
			| Singular | Plural |  
			| nearticulat 
  încurelare | nearticulat 
  încurelări |  
			| articulat 
  încurelarea | articulat 
  încurelările |  
 Cazul dativSubstantivul încurelări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
 
 
		  
			| Singular | Plural |  
			| nearticulat 
  încurelări | nearticulat 
  încurelări |  
			| articulat 
  încurelării | articulat 
  încurelărilor |  
 Regulă generală de formare a pluralului: Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
 
 
		  
			| Gen | la singular | la plural |  
			| feminin | încurelare | încurelări |  
			| terminaţie | are | ări |  
 Funcții sintactice pentru încurelare la cazul nominativ:
 
 Subiect
 Răspunde la întrebările cine? ce?
 încurelarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încurelarea.)
 încurelarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încurelarea.)
 
 
 Nume predicativ
 Răspunde la întrebările cine este? ce este?
 Aceasta este o încurelare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încurelare.)
 Ea/el este încurelare. (Intrebare: Ce este el/ea? încurelare.)
 
 
 Articol propozitional
 Răspunde la întrebarea care?
 Pasiunea mea, încurelarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încurelarea.)
 
 
 Funcții sintactice pentru încurelări la cazul dativ:
 
 Complement indirect
 Răspunde la întrebările specifice cui?
 Le-am dat încurelărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încurelărilor.)
 
 
 Atribut substantival
 Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
 Cinste încurelării mele! (Intrebare: Cui? încurelărilor.)
 
 
 Nume predicativ
 Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
 Modelul este conform încurelărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încurelărilor.)
 
 
 Complement circumstanțial de cauză
 Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
 Din cauza încurelărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încurelărilor.)
 
 
 Vezi mai multe substantive la plural
 incurie incuriozitate încurmezișare incursiune incusă încuscrire încuțitare încuviințare îndămânare
 
 
 |  |