Intrigantă la plural

Care e pluralul pentru intrigantă?

Află pluralul și formele articulate si nearticulate la singular si plural ale substantivului feminin intrigantă.

CONSULTĂ DEX SINONIME EXERCIȚII

Răspuns rapid:
Pluralul pentru intriganta este intrigante

o intrigantă

două intrigante

Răspuns detaliat:
Nearticulat: intrigantă la plural este intrigante (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru intriganta este intrigantele (forma la plural articulată)

Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:

Cazul nominativ

Substantivul intrigantă la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.

Singular	Plural
nearticulat intrigantă	nearticulat intrigante
articulat intriganta	articulat intrigantele

Cazul dativ

Substantivul intrigante la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.

Singular	Plural
nearticulat intrigante	nearticulat intrigante
articulat intrigantei	articulat intrigantelor

Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:

Gen	la singular	la plural
feminin	intrigantă	intrigante
terminaţie	ă	e

Funcții sintactice pentru intrigantă la cazul nominativ:

Subiect
Răspunde la întrebările cine? ce?
   Intriganta este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? intriganta.)
   Intriganta se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? intriganta.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările cine este? ce este?
   Aceasta este o intrigantă frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o intrigantă.)
   Ea/el este intrigantă. (Intrebare: Ce este el/ea? intrigantă.)

Articol propozitional
Răspunde la întrebarea care?
   Pasiunea mea, intriganta, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? intriganta.)

Funcții sintactice pentru intrigante la cazul dativ:

Complement indirect
Răspunde la întrebările specifice cui?
   Le-am dat intrigantelor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? intrigantelor.)

Atribut substantival
Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
   Cinste intrigantei mele! (Intrebare: Cui? intrigantelor.)

Nume predicativ
Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
   Modelul este conform intrigantelor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform intrigantelor.)

Complement circumstanțial de cauză
Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
   Din cauza intrigantelor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza intrigantelor.)

Vezi mai multe substantive la plural

intrigare întristăciune întristare introducătoare introducător întroducere introducție introducțiune introductoare

Alte expresii ale limbii române