Răspuns rapid:  Pluralul pentru istoriere este istorieri |  
				        |  
				| o istoriere  |  
				| două istorieri 
				 |  
				 
					
  
    
	  
	
 
 
 
	 Răspuns detaliat:  
	
	
	Nearticulat: istoriere la plural este istorieri (forma la plural nearticulată) 
	Articulat: pluralul pentru istorierea este istorierile (forma la plural articulată)
	
 
  
	Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale: 
	
 Cazul nominativSubstantivul istoriere la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
  
	
		  
			| Singular | Plural | 
		   
		  
			nearticulat
   istoriere | nearticulat
   istorieri | 
		   
		  
			articulat
   istorierea | articulat
   istorierile | 
		   
	 
	
	
 Cazul dativSubstantivul istorieri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
  
	
		  
			| Singular | Plural | 
		   
		  
			nearticulat
   istorieri | nearticulat
   istorieri | 
		   
		  
			articulat
   istorierii | articulat
   istorierilor | 
		   
	  
	Regulă generală de formare a pluralului:  
	Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei: 
	
		  
			| Gen | 
			la singular | 
			la plural | 
		   
		  
			| feminin | 
			istoriere | 
			istorieri | 
		   
		  
			| terminaţie | 
			e | 
			i | 
		   
	 
	 
	
	 
	
	  
	Funcții sintactice pentru istoriere la cazul nominativ:
  
	Subiect Răspunde la întrebările cine? ce? 
	   Istorierea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? istorierea.)  
	   Istorierea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? istorierea.)  
	
	
	
  
	Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este? 
	   Aceasta este o istoriere frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o istoriere.)  
	   Ea/el este istoriere. (Intrebare: Ce este el/ea? istoriere.)  
	
	
	
  
	Articol propozitional Răspunde la întrebarea care? 
	   Pasiunea mea, istorierea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? istorierea.)  
	
	 
	
	 
	Funcții sintactice pentru istorieri la cazul dativ:
  
	Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui? 
	   Le-am dat istorierilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? istorierilor.)  
	
	
	
  
	Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate 
	   Cinste istorierii mele! (Intrebare: Cui? istorierilor.)  
	
	
	
  
	Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții 
	   Modelul este conform istorierilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform istorierilor.)  
	
	
	
  
	Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză? 
	   Din cauza istorierilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza istorierilor.)  
	 
	Vezi mai multe substantive la plural 
  
	 istorioară istoriograf istoriografie istoriogramă istorisire istorism istorist istoristă istov  
	
	 
	
	
	 | 
   
  |