Răspuns rapid: Pluralul pentru norocire este norociri
o norocire
două norociri
Răspuns detaliat:
Nearticulat: norocire la plural este norociri (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru norocirea este norocirile (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativ
Substantivul norocire la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular
Plural
nearticulat norocire
nearticulat norociri
articulat norocirea
articulat norocirile
Cazul dativ
Substantivul norociri la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular
Plural
nearticulat norociri
nearticulat norociri
articulat norocirii
articulat norocirilor
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen
la singular
la plural
feminin
norocire
norociri
terminaţie
e
i
Funcții sintactice pentru norocire la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce? Norocirea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? norocirea.) Norocirea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? norocirea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o norocire frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o norocire.)
Ea/el este norocire. (Intrebare: Ce este el/ea? norocire.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, norocirea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? norocirea.)
Funcții sintactice pentru norociri la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat norocirilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? norocirilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste norocirii mele! (Intrebare: Cui? norocirilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform norocirilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform norocirilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza norocirilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza norocirilor.)
Vezi singularul sau pluralul cuvantului norocire în expresie sau in context? 
norocire
norociri