Antonime acorda

Antonime a acorda

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A acorda: a dezacorda a discorda Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a dezacorda

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezacorda: a acorda a struni Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime acordare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Acordare: dezacordare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ACORDÁ, (1,

2) acórd și (3) acordez, verb

I. tranzitiv

1. A da (cu concesie, cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. forme 175.

2. A stabili concordanța (în persoană, în număr, în gen sau în caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare.
       • (reflexiv) Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană.

3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumită înălțime a sunetului, prin întinderea coardelor, prin așezarea tuburilor etc. Violonistul își acordează instrumentul, a în sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.