Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
bâiguí [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. noiembrie 154r/33 / V: băi-, bui-, (îrg) buiug-, (înv) buigăi, (reg) bâg-, bâlg-, bulg-, bvâig-, (înv) îmbui- / prezentul indicativ: bâigui, -iesc / Etimologie: nesigură cf mg bolyongni] 1 vi A vorbi fără rost sau fără temei Si: a divaga. 2 vi (Mai ales despre bolnavi) A vorbi fără șir, în somn sau în delir Si: a delira, a aiura. 3 vi (Fig; îvr; despre membre) A face mișcări reflexe, fără nici un scop, necontrolate. 4 verb reflexiv: (Îvr) A (se) zăpăci, a (se) ameți de cap. 5 verb reflexiv: (Îe) A se de cap A deveni nebun. 6 verb reflexiv: (Rar) A se văita încet și în neștire.
