Antonime blestema

Antonime a blestema

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A blestema: a binecuvânta Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

BLESTEMÁ, bléstem, verb

I.

1. tranzitiv (Și în forma populară blăstăma) A spune, a rosti, a exprima un blestem împotriva cuiva (vezi afurisi); a invoca abaterea unei nenorociri asupra cuiva. În «Venere și Madonă» poetul învinuiește, blestemă pe iubita sa. GHEREA, ST. Hristos I 143. Plimbă-se călugării, Blestemîndu-și părinții, De ce i-au călugărit Și nu i-au căsătorit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 217.
       • (Urmat de propoziții secundare arătînd felul nenorocirii) Împărăteasa își blăstămă fata ca să se facă pasăre verde și nouă ani să trăiască în codru. BOTA, P. 105.
       • absolut Femeile au început să țipe, să ocărască și să blesteme. PAS, L. I 31.
       • reflexiv reciproc. Hai să ne blăstămăm, și care dintre noi amîndoi a fi mai meșter, acela să ieie banii! CREANGĂ, P. 58.

2. intranzitiv A înjura, a ocărî cu vorbe urîte, a rosti vorbe de hulă; a huli. Femeia blestema de ciudă... mai ales că și pruncul plîngea în leagăn. CAMILAR, TEM. 82.
       • tranzitiv (Cu privire la un moment din viață, la viață, soartă etc.) A cîrti, a se revolta împotrivă-i. Viața nu-mi blestem Și nici moartea nu mi-o chem. MACEDONSKI, O. I 39.

3. prezent industrie accentuat și: blestem.

– prezent industrie persoană 3 și: blesteamă (GHEREA, ST. Hristos I 143).

– Variante: (popular) blăstămá, blástăm și blăstăm, blăstemá verb I