 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime bănuitor
| |
|
| |
| Definiție din
BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adjectiv Care bănuiește (pe cineva sau ceva), care are bănuieli; care este înclinat spre bănuială, care se îndoiește lesne; neîncrezător. Cei de pe marginea drumului schimbară priviri bănuitoare. DUMITRIU, B. forme 98. Nu fi așa bănuitoare, soro; cine să fie aci ori să se ia după noi? ISPIRESCU, L. 236. [Agenții împăratului] se întoarseră foarte întărîtați și cu inima bănuitoare lîngă împăratul, căruia îi insuflam aceleași bănuieli. BĂLCESCU, O. II 276. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • (Adverbial) Tanti Eleonora lăsă acele și lîna să-i cadă în poală și zise dușmănos, bănuitor... DUMITRIU, B. forme 43. ♦ Gelos. Presupunînd că verb reflexiv:emea va potoli necunoscuta ei patimă mai bine decît leacurile verb reflexiv:acilor, grecul, bănuitor și întărîtat, smulse pe biata Ancuță din zadarnicele îngrijiri ale jupînițelor curtence. ODOBESCU, S. I 138. – Pronunțat: -nu-i-. | |
