 | as |
|
| Bănuitor [ bă-nu-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU bănuitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului banuitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru banuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂNUITÓR: BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adjectiv Care bănuiește (pe cineva sau ceva), care are bănuieli; care este înclinat spre bănuială, care se îndoiește lesne; neîncrezător. Cei de pe marginea drumului schimbară priviri bănuitoare. DUMITRIU, B. forme 98. Nu fi așa bănuitoare, soro; cine să fie aci ori să se ia după noi? ISPIRESCU, L. 236. [Agenții împăratului] se întoarseră foarte întărîtați și cu inima bănuitoare lîngă împăratul, căruia îi insuflam aceleași bănuieli. BĂLCESCU, O. II 276. • (Adverbial) Tanti Eleonora lăsă acele și lîna să-i cadă în poală și zise dușmănos, bănuitor... DUMITRIU, B. forme 43. ♦ Gelos. Presupunînd că verb reflexiv:emea va potoli necunoscuta ei patimă mai bine decît leacurile verb reflexiv:acilor, grecul, bănuitor și întărîtat, smulse pe biata Ancuță din zadarnicele îngrijiri ale jupînițelor curtence. ODOBESCU, S. I 138. – Pronunțat: -nu-i-. Forme diferite ale cuvantului banuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bănuitor: bănuitor, banuitoroare smf, a [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 422 / P: banuitornu-i- / Plural: banuitori, banuitoroare / Etimologie: bănui + -tor] 1-2 (Persoană) care regretă ceva. 3-4 (Persoană) care se căiește de ceva. 5-6 (Om) care este înclinat să se supere pe cineva. 7-8 (Om) care este înclinat să cârtească. 9-10 (Persoană) care face des mustrări. 11-12 smf, a (Persoană) care presimte ceva. 13-16 (Persoană) care întrevede o anumită (soluție sau) situație. 17-18 (Persoană) care presupune ceva. 19-20 (Persoană) care află ceva. 21-22 (Persoană) care e înclinată să considere vinovat pe cineva. 23-24 (Persoană) care invidiază pe cineva. 25-26 (Om) care este gelos pe cineva. 27-28 (Persoană) care se îndoiește de cinstea cuiva Si: neîncrezător, suspicios, temător, (rar) bănuielnic (1), bănuicios, (rar) gelos. Forme diferite ale cuvantului banuitor: banuitoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂNUITOR: BĂNUITOR adjectiv, adverb 1. adjectiv neîncrezător, suspicios, temător, (livresc) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (învechit și regional) prepuielnic, prepuitor, (regional) năzarnic, (învechit) necredincios, presupuitor. (E un om tare banuitor.) 2. adjectiv, adverb iscoditor, pieziș. (Privire banuitor; privește banuitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂNUITÓR: BĂNUITÓR banuitoroáre (banuitoróri, banuitoroáre) 1) (despre persoane) Care manifestă bănuieli; plin de bănuieli; suspicios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bănuială. Privire banuitoroare. /a bănui + sufix banuitortor Forme diferite ale cuvantului banuitor: banuitoroáre banuitoróri banuitor Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂNUITÓR: BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adjectiv Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială; neîncrezător. ♦ Gelos. – Din bănui + sufix -(i)tor. Forme diferite ale cuvantului banuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂNUITÓR: BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adjectiv Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [ pronunție: -nu-i-] – Bănui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului banuitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂNUITÓR: BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adjectiv Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [ pronunție: -nu-i-] – Bănui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului banuitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru bănuitor: bănuitór, -oáre adjectiv Aplecat spre bănuielĭ, neîncrezător, prepuĭelnic. Forme diferite ale cuvantului banuitor: -oáre -itoár Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bănuitor: bănuitór (-nu-i-) adjectiv masculin, plural bănuitóri; forme singular și plural bănuitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru bănuitor: bănuitor a. și m. care intră lesne în bănuieli, neîncrezător. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bănuitor: bănuitór adjectiv masculin, plural bănuitóri; forme singular și plural bănuitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Bănuitor: Bănuitor ≠ credul, naiv Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BĂNUITÓR: BĂNUITÓR adjectiv verbal gelos. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru bănuitor: bănuitor adjectiv verbal GELOS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'BANUITOR' BĂNUICIÓSBĂNUIÉLNICBĂNUÍREBănuitBănuitorBanulBănulescubănuléțBĂNÚȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bănuitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bănuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bănuitor, bănuitoroare smf, a [Atestat: BĂLCESCU, M. Vezi 422 / P: bănuitornu-i- / Plural: bănuitori, bănuitoroare / Etimologie: bănui + -tor] 1-2 Persoană care regretă ceva. E un om tare bănuitor. Privire bănuitoroare; privește bănuitor. E un om tare bănuitor. Privire bănuitor; privește bănuitor. BĂNUITÓR bănuitoroáre bănuitoróri, bănuitoroáre 1 despre persoane Care manifestă bănuieli; plin de bănuieli; suspicios. Privire bănuitoroare. /a bănui + sufix bănuitortor. |
GRAMATICA cuvântului bănuitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bănuitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bănuitor poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE bănuitor? Vezi cuvântul bănuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bănuitor?[ bă-nu-i-tor ] Se pare că cuvântul bănuitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL bănuitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regie tehnică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
