Antonime cerni

Antonime a se cerni

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se cerni: a se învoioșa Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime vecernie

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Vecernie: utrenie Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

CERNÍ, cernesc, verb IV.

1. tranzitiv (Popular și arhaizant) A vopsi în negru, a înnegri, a căni. întinde frățeasca ta mînă, Cernită de hieru-n uzini, Plugarului vajnic ce ară Cu trudă bătrîna țarină. BENIUC, vezi 128.

2. (figurat) Noaptea cade cernind lazaretul. TOMA, C. vezi 357.
       • reflexiv pasiv Pînzele vi se-nnegrească, Pînzele vi se cernească, Ca cerneala de condei. TEODORESCU, P. P. 563. (figurat) Vin turcii! O, strigătul acesta a făcut... să se cernească lumina soarelui, în multe din zilele părinților noștri. GALACTION, O. I 276.

2. reflexiv A se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi în negru hainele în semn de doliu; a purta doliu, a fi în doliu. Mă lepăd de toate-a lumei, mă cernesc, mă întristez. CONACHI, P. 98. Cu straie negre m-oi cerni, De tine m-oi despărți. SEVASTOS, C. 140. Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă și s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. ȘEZ. VIII 53. Zy tranzitiv De-o să mor la primăvară, Să mă plîngeți tu și mama, Amîndouă să mă plîngeți Și să vă cerniți năframa. GOGA, P. 47. Iie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade-i porni; Părul mi l-oi despleti Și pre tine te-oi jeli. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 110.

3. reflexiv figurat A se mîhni, a se întrista. Cînd își punea în minte scîrba ce vor simți moșnegii, i se cernea și mai strașnic inima. CONTEMPORANUL, VI 103. I s-au cernit fața și ochii s-au turburat. CONACHI, P. 50.