Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
cotít2, ă a [Atestat: LET. I, 230/4 / V: coțit2 / Plural: iți, e / Etimologie: coti2!] 1 (Înv) Atins cu cotul2 (1) Si: cotelit2 (8), (înv) încotat2. 2 (Înv) Lovit cu cotul1 (1) Si: cotelit2 (9), (înv) încotat2. 3 (Înv) Făcut atent cu cotul2 (1) Si: cotelit2 (10), (înv) încotat2. 4 (Înv) Contactat cu cotul2 (2) Cf coti.2 (8) Si: cotelit2 (11), (înv) încotat2. 5 (despre drumuri, râuri etc.) Care își schimbă direcția Si: cotigit2 (1). 6 (despre drumuri, râuri etc.) Șerpuit2. 7 (despre o direcție, un drum) Părăsit pentru altă direcție. 8 (Nob) Încovoiat2. 9 (despre oameni; rar) Condus pe un drum cotit spre a se rătăci. 10 (despre obiecte; rar) Întors într-o altă direcție. 11 (Rar) Ocolit2. 12 (Rar) Evitat. 13 (Înv) Cotărit2 (1). 14 (înv) Bătut2. 15 (Înv) Cotărit2 (2).
