Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
cuviință substantiv feminin [Atestat: TETRAEV. (1574) 239 / V: (înv) venin / Plural: țe / Etimologie: moștenit din latinescul convenientio cf cuviincios, conveniență] (Înv) 1 Ceea ce i se cuvine cuiva Si: (îvr) cuvenire (1). 2 Ceea ce îi revine de drept cuiva Si: cuvenire (2). 3 Purtare bună, cuviincioasă, politicoasă. 4-5 (Îla, îlav) Cu (sau de, rar în) (Care este) cum se cuvine (4). 6-7 (Înv; îla; îlav) Fără (sau peste) (Care este) nepotrivit. 8 (Îe) A fi de ța cuiva A se cere (ceva) de la cineva. 9 (Îla) De Necesar. 10 (Îls) Cele de Cele necesare. 11 (Îal) Ceea ce este conform cu... 12 (Îlav) După ță... Conform cu... 13 Privință. 14 verb reflexiv:edncie. 15 Motivație. 16 Măreție. 17 (Slm) Asemănare. 18 (Frm) Conveniență. 19 Ceea ce trebuie.
