 | as |
|
| Cuviință [ cu-vi-in-ță ] VEZI SINONIME PENTRU cuviință PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuviinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuviinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuviință: cuviință substantiv feminin [Atestat: TETRAEV. (1574) 239 / V: (înv) cuviintavenincuviinta / Plural: cuviintațe / Etimologie: moștenit din latinescul convenientio cf cuviincios, conveniență] (Înv) 1 Ceea ce i se cuvine cuiva Si: (îvr) cuvenire (1). 2 Ceea ce îi revine de drept cuiva Si: cuvenire (2). 3 Purtare bună, cuviincioasă, politicoasă. 4-5 (Îla, îlav) Cu (sau de, rar în) cuviinta (Care este) cum se cuvine (4). 6-7 (Înv; îla; îlav) Fără (sau peste) cuviinta (Care este) nepotrivit. 8 (Îe) A fi de cuviintața cuiva A se cere (ceva) de la cineva. 9 (Îla) De cuviinta Necesar. 10 (Îls) Cele de cuviinta Cele necesare. 11 (Îal) Ceea ce este conform cu... 12 (Îlav) După cuviintață... Conform cu... 13 Privință. 14 verb reflexiv:edncie. 15 Motivație. 16 Măreție. 17 (Slm) Asemănare. 18 (Frm) Conveniență. 19 Ceea ce trebuie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUVIINȚĂ: CUVIÍNȚĂ, cuviințe, substantiv feminin Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. • Locuţiune adverbiala După cuviință = așa cum trebuie. • Expresia: A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [ pronunție: -vi-in-] – latina convenientia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUVIINȚĂ: CUVIÍNȚĂ, cuviințe, substantiv feminin Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. • Locuţiune adverbiala După cuviință = așa cum trebuie. • Expresia: A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [ pronunție: -vi-in-] – latina convenientia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUVIINȚĂ: CUVIÍNȚĂ cuviintae forme Conduită unanim acceptată; purtare cuviincioasă. • A găsi (a crede, a socoti) de cuviinta a crede că este potrivit. După cuviinta după cum se cuvine. Bună-cuviinta atitudine cuviincioasă; decență. [G.-D. cuviinței; silabe -vi-in-] /<lat. convenientia Forme diferite ale cuvantului cuviinta: cuviintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUVIINȚĂ: CUVIINȚĂ s. 1. (învechit) cădenie, cădință. (Totul s-a făcut după cuviinta.) 2. decență, politețe, respect, (livresc) reverență, urbanitate, (livresc figurat) urbanism. (O atitudine plină de cuviinta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cuviință: cuviință forme, plural e (despre a se cuveni). Decență, faptă cuviincĭoasă. A găsi de cuviință, a considera verb reflexiv:ednic de a fi făcut, a crede că așa e bine. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuviință: cuviință forme 1. ceea ce se cuvine a face; 2. dreptate, echitate: a găsit de cuviință. [latina CONVENIENTIA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuviință: cuviínță substantiv feminin (silabe -vi-in-), genitiv dativ articulat cuviínței; plural cuviínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuviința: cuviința vi [Atestat: DA / prezentul indicativ: cuviintațez / Etimologie: ns, cf cuviință] Încuviința. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuviință: cuviínță (-vi-in-ță) substantiv feminin, genitiv dativ articulat cuviínței; plural cuviínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Cuviință: Cuviință ≠ necuviință Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUVIINTA' CUVERTÚRĂCUVÉTĂCUVIERCUVIINCIÓSCUVIÍNȚĂcuvíncuvinioscuvinosCUVÎ́NT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cuviință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuviință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1574 239 / V: înv cuviințăvenincuviință / Plural: cuviințățe / Etimologie: moștenit din latinescul convenientio cf cuviincios, conveniență] Înv 1 Ceea ce i se cuvine cuiva Si: îvr cuvenire 1. 4-5 Îla, îlav Cu sau de, rar în cuviință Care este cum se cuvine 4. 6-7 Înv; îla; îlav Fără sau peste cuviință Care este nepotrivit. 8 Îe A fi de cuviințăța cuiva A se cere ceva de la cineva. 9 Îla De cuviință Necesar. 10 Îls Cele de cuviință Cele necesare. 12 Îlav După cuviințăță. CUVIÍNȚĂ cuviințăe forme Conduită unanim acceptată; purtare cuviincioasă. • A găsi a crede, a socoti de cuviință a crede că este potrivit. După cuviință după cum se cuvine. Bună-cuviință atitudine cuviincioasă; decență. Totul s-a făcut după cuviință. O atitudine plină de cuviință. Totul s-a făcut după cuviință. Cuviința vi [Atestat: DA / prezentul indicativ: cuviințățez / Etimologie: ns, cf cuviință] Încuviința. |
GRAMATICA cuvântului Cuviință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuviință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cuviință poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuviință? Vezi cuvântul cuviință desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuviință?[ cu-vi-in-ță ] Se pare că cuvântul cuviință are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Cuviință Inţelegi mai uşor cuvântul cuviință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala După cuviință = așa cum trebuie A găsi sau a crede, a socoti de cuviință = a găsi, a crede etc Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin Locuţiune adverbiala După cuviință = așa cum trebuie A găsi sau a crede, a socoti de cuviință = a găsi, a crede etc Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cuviință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea mână grea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cuviință are forma: cuviínțe
