Antonime desclesta

Antonime a descleșta

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A descleșta: a încleșta Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DESCLEȘTÁ, descleștez, verb

I. tranzitiv

1. A desprinde dintr-o strînsoare (asemănătoare cu a unui clește). (figurat) În fața palatului, puhoiul compact își descleștă strînsoarea. C. PETRESCU, C. vezi 58.
♦ (Cu privire la fălci sau dinți, prin extensie la gură) A desface dintr-o încleștare. Își descleștă cu greu fălcile, întredeschise buzele sbîrcite. DUMITRIU, N. 240. Danton... descleștează dinții. CAMIL PETRESCU, T. II 501. (reflexiv) Gura, amară, se descleștase. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 289.
       • Expresia: A-i descleșta cuiva fălcile = a constrînge pe cineva să vorbească. (reflexiv) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe în sfîrșit (sau cu mare greutate) să vorbească. Tată-său stărui de el pînă i se descleștară fălcile. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300.

2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») A smulge, a desprinde cu greu ceva din locul unde se află fixat sau înțepenit. De-abia își putea descleșta picioarele din sîngele închegat. CREANGĂ, P. 227.
       • reflexiv Nu putea să se descleșteze bietul Robinson din brațele căpitanului, bucurîndu-se împreună cu dînsul pentru dezrobirea corăbiei. DRĂGHICI, R. 300.