Antonime descompune

Antonime a descompune

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A descompune: a compune Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime descompunere

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Descompunere: compunere Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DESCOMPÚNE, descompún, verb

III.

1. tranzitiv A desface în părțile componente. [Ceasornicul] e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. IBRĂILEANU, A. 38.
♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. După moartea lui Ioan Asan al II-lea (1241) statul se descompune în mici stătulețe. istorie R.P.R. 68.

2. reflexiv (Cu privire la materii și corpuri organice) A se altera, a se strica, a putrezi.

3. reflexiv figurat (Despre persoane) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. Fața i se descompuse într-un zîmbet asemănător durerii. CAMILAR, N. I 152.

– Forme gramaticale: perfectul simplu descompusei, participiu descompus.