 | as |
|
| Descompune [ des-com-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU descompune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului descompune în mai multe dicționareDefinițiile pentru descompune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descompune (forma la infinitiv) A descompune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE, descompún, verb III. 1. tranzitiv A desface în părțile componente. [Ceasornicul] e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. IBRĂILEANU, A. 38. ♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. După moartea lui Ioan Asan al II-lea (1241) statul se descompune în mici stătulețe. istorie R.P.R. 68. 2. reflexiv (Cu privire la materii și corpuri organice) A se altera, a se strica, a putrezi. 3. reflexiv figurat (Despre persoane) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. Fața i se descompuse într-un zîmbet asemănător durerii. CAMILAR, N. I 152. – Forme gramaticale: perfectul simplu descompusei, participiu descompus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPUNE verb 1. a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se descompune în particule.) 2. a putrezi, (rar) a (se) putrefia, a (se) putregăi. 3. a se acri, a se altera, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (învechit și regional) a se sărbezi, a se sminti, (regional) a se mocni, a se zeri, (prin Banat) a se pîșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace. (Laptele s-a descompune.) 4. a se altera, a se rîncezi, a se strica. (Untura s-a descompune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE, descompún, verb III. 1. tranzitiv A desface în părțile componente. ♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. 2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A se schimba în rău, fizic sau moral; (despre față, trăsături etc.) a se crispa. 4. tranzitiv (matematică) A scrie un număr natural sub formă de produs de numere prime. [perfectul simplu descompusei, participiu descompus] – prefix des- + compune (după limba franceza décomposer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE, descompún, verb III. 1. tranzitiv A desface în părțile componente. ♦ reflexiv figurat A se destrăma, a se dezmembra. 2. reflexiv (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [perfectul simplu descompusei, participiu descompus] – Des1- + compus (după limba franceza décomposer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descompune: descompúne [Atestat: DEX / prezentul indicativ: descompún / Etimologie: des- + compune cdp franceza décomposer] 1 verb tranzitiv: A desface în părțile componente. 2 verb reflexiv: (Fig) A se destrăma. 3 verb reflexiv: (despre materii și corpuri organice) A se altera. 4 verb reflexiv: (Fig; despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică. 5 verb reflexiv: (Fig; despre față, trăsături etc.) A se crispa. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE verb III. 1. trecut A desface în elementele componente. 2. reflexiv A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (figurat) A se destrăma. 3. reflexiv (figurat) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perfect simplu -puséi, participiu -pus. / < des- + compune, conform limba franceza décomposer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE verb I. trecut a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. reflexiv 1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera. • (figurat) a se destrăma. 2. (figurat) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după limba franceza décomposer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descompune: descompúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; perfectul simplu persoana întâi singular: eu descompuséi, persoana întâi plural: noi descompúserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descompúnă; gerunziu descompunând; participiu descompús Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descompune: descompune vezi 1. a separa elementele cari intră în compozițiunea unui corp: a descompune apa; 2. a altera profund, a strica: căldura descompune cărnurile. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descompune: descompúne (a descompune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; conjunctiv prezent 3 să descompúnă; gerunziu descompunấnd; participiu descompús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCOMPUNE: DESCOMPÚNE verb vezi dezmembra. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descompune: descompune verb vezi DEZMEMBRA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESCOMPUNE' DESCOMPLETÁTdescomponíbildescompozițiúnedescompúnDESCOMPÚNEDESCOMPÚNEREDESCOMPÚSDESCONCENTRÁDESCONCENTRÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL descompune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descompune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Produsul dezintegrării se descompune în particule. Laptele s-a descompune. Untura s-a descompune. Produsul dezintegrării se descompune în particule. Descompúne a descompune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descompún, persoana întâi plural: noi descompúnem; conjunctiv prezent 3 să descompúnă; gerunziu descompunấnd; participiu descompús. |
GRAMATICA cuvântului descompune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descompune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul descompune poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE descompune? Vezi cuvântul descompune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descompune?[ des-com-pu-ne ] Se pare că cuvântul descompune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL descompune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Grupă sangvină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
