Antonime dezbraca

Antonime a dezbrăca

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezbrăca: a (se) îmbrăca Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime dezbrăcare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Dezbrăcare: îmbrăcare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime dezbrăcat

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Dezbrăcat: îmbrăcat Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DEZBRĂCÁ, dezbrác, verb

I.

1. reflexiv (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prepoziție «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (tranzitiv) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477.
       • tranzitiv (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19.
♦ figurat A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O.

I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44.

2. tranzitiv figurat A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.