Antonime dezrobi

Antonime a dezrobi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezrobi: a înrobi a robi a subjuga Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime dezrobire

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Dezrobire: înrobire subjugare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime dezrobitor

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Dezrobitor: înrobitor robitor Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DEZROBÍ, dezrobesc, verb IV. tranzitiv

1. A scoate, a elibera din starea de robie sau de sclavie (ca forme specifice ale relațiilor sociale în sclavagism și în feudalism); prin extensie a elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Vor mai fi bătălii Pînă omul de om l-om putea dezrobi. TOMA, C. vezi 395. Trebuie să adunăm și să înarmăm o sută de mii de clăcași dezrobiți. CAMIL PETRESCU, B. 139. Constantin Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277.

2. A elibera (un stat, un popor) de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura (unei țări, unui popor) independența. Știrea ta e tristă foarte. Nu că fiu-meu a murit; Dar că chiar prin a lui moarte Pe romîni n-a dezrobit. BOLINTINEANU, O. 66.
       • reflexiv Domnule maior, se dezrobește țara. CAMIL PETRESCU, B. 93.

3. A elibera din prizonierat sau dintr-o detențiune. Să ni-i dezrobească craiul [pe cei zălogiți]. DAVILA, vezi vezi 73.

4. figurat A scăpa pe cineva dintr-o încătușare, de sub o apăsare; a emancipa. Și te-am disprețuit, eu, bravul soldat al științei pozitive și aplicate, menite să dezrobească omenirea din robia prejudecăților seculare. GALACTION, O. I 228.