CONSULTĂ DEX SINONIME | |||
Antonime a dezvăța
| |||
| |||
Definiție din
DEZVĂȚÁ, dezvăț, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», mai rar prin «de la») A face (pe cineva) să piardă o deprindere, un obicei (rău); a dezobișnui, a dezbăra. Aceste sînt lucruri vechi, De care sînt dezvățate acum a noastre urechi. NEGRUZZI, S. III 100. Ciobanul rîdea pe sub mustață, căci a putut de loc (= pe loc) s-o dezvețe de un obicei. ȘEZ. V 84. • reflexiv Bătrînul nu se putea dezvăța de viața lui obișnuită din verb reflexiv:emea tinereții. BART, S. M. 60. | |||