Antonime distinge

Antonime a se distinge

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se distinge: a se asemăna Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DISTÍNGE, distíng, verb

III.

1. tranzitiv A deosebi un lucru de altul, grație însușirilor diferite pe care le posedă fiecare dintre ele; a deosebi. A distinge binele de rău. ▭ Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42.
       • reflexiv pasiv Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27.

2. reflexiv A se remarca, a se evidenția (printr-o însușire caracteristică). Copilul s-a distins prin bună-purtare.
♦ tranzitiv A acorda cuiva o distincție, un premiu. Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii.

3. tranzitiv A vedea lămurit, precis; a desluși. Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. zamfirescu, M. despre I 253. Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186.
♦ A observa. Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178.

– Forme gramaticale: perfectul simplu distinsei; participiu distins.