 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime a disprețui
| |
|
| |
| Definiție din
DISPREȚUÍ, disprețuiesc, verb IV. tranzitiv A trata cu dispreț, a nu lua în seamă, a nesocoti, a nu pune preț (pe cineva sau pe ceva); a desconsidera. Vom face tot, ca oameni cumsecade, care nu disprețuiesc petrecerile. SADOVEANU, Z. C. 61. O pizmuiseră pe răposată și o urau, după cum și dînsa le disprețuise. M.Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. CARAGIALE, C. 155. Mi-a disprețuit porunca – nu tăgădui. DAVILA, vezi vezi 70. • absolut Cu dureroasă surpriză, învăța să disprețuiască și să urască. C. PETRESCU, C. vezi 122. • reflexiv reciproc. Se urau... sau numai se disprețuiau. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 98. – Variantă: (învechit) desprețuí (NEGRUZZI, S. I 19, ALEXANDRESCU, M. 6) verb IV. | |
