Conjugare a disprețui

Conjugarea verbului a disprețui: eu disprețuiesc, tu disprețuiești, el ea disprețuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a disprețui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a disprețui”!

Verbul a disprețui conjugat la prezent

eu disprețuiesc
tu disprețuiești
el ea disprețuiește
noi disprețuim
voi disprețuiți
ei ele disprețuiți

Verbul a disprețui conjugat la viitor

eu voi disprețui
tu vei disprețui
el ea va disprețui
noi vom disprețui
voi veți disprețui
ei ele vor disprețui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a disprețui conjugare la condițional prezent

eu aș disprețui
tu ai disprețui
el ea ar disprețui
noi am disprețui
voi ați disprețui
ei ele ar disprețui

Verbul a disprețui conjugare la condițional perfect

eu aș fi disprețuit
tu ai fi disprețuit
el ea ar fi disprețuit
noi am fi disprețuit
voi ați fi disprețuit
ei ele ar fi disprețuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a disprețui la conjunctiv prezent

eu să fiu disprețuiesc
tu să fii disprețuiești
el ea să fie disprețuiască
noi să fim disprețuim
voi să fiți disprețuiți
ei ele să fie disprețuiască

Conjug a disprețui la imperfect

eu disprețuiam
tu disprețuiai
el ea disprețuia
noi disprețuiam
voi disprețuiați
ei ele disprețuiau

A disprețui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu disprețuisem
tu disprețuiseși
el ea disprețuise
noi disprețuiserăm
voi disprețuiserăți
ei ele disprețuiseră

Verbul a disprețui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi disprețuit
tu să fi disprețuit
el ea să fi disprețuit
noi să fi disprețuit
voi să fi disprețuit
ei ele să fi disprețuit

Conjugare a disprețui la perfectul simplu

eu disprețuii
tu disprețuiși
el ea disprețui
noi disprețuirăm
voi disprețuirăți
ei ele disprețuiră

Conjugarea verbului a disprețui la perfectul compus

eu am disprețuit
tu ai disprețuit
el ea a disprețuit
noi am disprețuit
voi ați disprețuit
ei ele ar disprețuit

Conjugă a disprețui la viitor anterior

eu voi fi disprețuit
tu vei fi disprețuit
el ea va fi disprețuit
noi vom fi disprețuit
voi veți fi disprețuit
ei ele vor fi disprețuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a disprețui

DISPREȚUÍ, disprețuiesc, verb IV. tranzitiv A trata cu dispreț, a nu lua în seamă, a nesocoti, a nu pune preț (pe cineva sau pe ceva); a desconsidera. Vom face tot, ca oameni cumsecade, care nu disprețuiesc petrecerile. SADOVEANU, Z. C. 61. O pizmuiseră pe răposată și o urau, după cum și dînsa le disprețuise. M.

I. CARAGIALE, C. 155. Mi-a disprețuit porunca

– nu tăgădui. DAVILA, vezi vezi 70.
• absolut Cu dureroasă surpriză, învăța să disprețuiască și să urască. C. PETRESCU, C. vezi 122.
• reflexiv reciproc. Se urau... sau numai se disprețuiau. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 98.

– Variantă: (învechit) desprețuí (NEGRUZZI, S. I 19, ALEXANDRESCU, M.

6) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

disprețuind

Participiu

disprețuit

Infinitiv scurt

disprețui

Imfinitiv lung

disprețuind