Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ELIBERATÓR, -OÁRE, eliberatori, -oare, adjectiv Care eliberează, dezrobitor. Numai înaintarea vertiginoasă a Armatei Sovietice eliberatoare și doborîrea dictaturii fasciste de către forțele populare conduse de Partidul Comunist au salvat poporul romîn de la un adevărat dezastru național. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 517. Numai existența și activitatea partidului fac cu putință ca proletariatul să devină conștient de misiunea sa istorică de clasă eliberatoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 122, 6/3.
• (Substantivat) Fierbinte și nețărmurită este dragostea și recunoștința poporului nostru muncitor pentru Uniunea Sovietică, marea eliberatoare a patriei noastre. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2087.
