Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
expedia verb tranzitiv: [Atestat: CR (1829), 197 2/18 / V: (înv) esp-, sp-, (reg) ecșp-, (nob) eșpeda, șpeda / P: -di-a / prezentul indicativ: -iez / Etimologie: franceza expedier, lat expedireJ 1 (înv; c. i. persoane) A trimite către o destinație îndepărtată cu o anumită misiune. 2 (Pgn) A trimite într-un anumit locuțiune 3 (C. i. scrisori, colete, bani etc.) A trimite prin poștă sau prin mesagerie Si: (gmî; rar) a expedirui. 4 (Fam) A îndepărta pe cineva. 5 (Fam) A se debarasa (de cineva). 6 A face repede și cu ușurință o treabă, un lucru etc. 7 A rezolva (cuiva) în grabă și superficial interesele. 8 (C. i. lucrări, acțiuni etc.) A executa repede și superficial. 9 A trata superficial. 10 A analiza superficial. 11 (Jur; înv) A face o copie după un act sau după o hotărâre judecătorească.
