Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
GROTÉSC2, -Ă, grotești, adjectiv (Mai ales în artele plastice și în arta dramatică) De un comic excesiv, care produce dezgust; neobișnuit de caraghios, de ciudat, de nenatural, de extravagant; bizar. Atitudine grotescă. ▭ Îndată după apariția grotescă a sălbaticului cu parul, abatele... văzu o fîntînă cu cumpănă. SADOVEANU, Z. C. 28. Țăranul, în scrierile sale, formează orizontul albastru pe care se profilează tipurile grotești ale clasei de sus. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 148.
• (Substantivat, n.) A cădea în grotesc. Grotescul unei situații.
