|
CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime a înfășa
| |
| |
Definiție din
înfășá (înfắș, înfășát), verb –Dicționarul etimologic român 1. A Înfășura în scutece. – 2. A bandaja. – 3. A înfășura, a acoperi strîns de jur împrejur. – Variante fașa, înfăș(u)ia. Mr. nfaș, nfășare, megl. anfaș, anfășari. latina fasciāre (Pușcariu 839; Candrea-Dens., 554; REW 3209; DAR), conform albaneză faškjoń, italiana (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, limba franceza faisser, spaniolă fajar, portugheză enfaixar. prefix în- trebuie să fie tîrziu; ar putea fi vorba și de un derivat intern de la fașe, substantiv verbal Este cuvînt comun, conform ALR, I, 228. derivat înfășetură, substantiv feminin (acțiunea de a înfășa; legătură; scutec); înfășura, verb (a înfășura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pînă la ochi; a răsuci), derivat de la un plural ipotetic sau colectiv *fășuri < fașe, ca gînd › gînduri › îngîndura; fum › fumuri › înfumura, conform îngrijora etc. (după Pușcariu 840; Tiktin; Candrea-Dens., 558; DAR, din latina *in-fasciolāre, etimon a cărui utilitate nu este evidentă și care nu este confirmat nici de dialecte și nici de celelalte limbi romanice); înfășurător, adjectiv (care înfășoară); înfășurătură, substantiv feminin (înfășurare); desfășa, verb (a scoate scutecele); desfășura, verb (a descolăci, a întinde, a desface; a dezvolta). | |