Antonime innoda

Antonime a înnoda

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A înnoda: a deznoda Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNNODÁ, înnód, verb

I. tranzitiv

1. A face un nod (sau mai multe) la o sfoară sau la alt material flexibil; a uni două bucăți de material flexibil printr-un nod; a înnădi. Se plecă în jos, se prefăcu că-și înnoadă mai bine sfoara de la o opincă. CAMILAR, TEM. 29. Prefăcîndu-se că îi caută în cap, îi înnodă două vițe de păr, fără să știe el. ISPIRESCU, L. 381. Mergînd lîngă vergele înnoadă un fir rupt Și repede țăranca s-apucă de țesut. BELDICEANU, P. 68. Sfoara-n nouă că-ndoia, Ca arcanul o-nnoda Și ca lanțul O făcea. TEODORESCU, P. P. 540.
       • reflexiv pasiv Părul castaniu era pieptănat lins peste tîmple și o coadă groasă se înnoda la ceafă. SADOVEANU, O. I 407.
♦ reflexiv (Despre fire, sfori) A căpăta un nod, prin formarea unui ochi și strîngerea lui.
       • figurat [Oamenii] se risipiseră pe drumurile lungi ale cîmpiei ce se înnodau în dosul gării. DUMITRIU, B. forme

10.
       • Expresia: A se înnoda la vorbă (sau la ceartă) sau (tranzitiv) a-și înnoda vorbele = a se prinde la ceartă, a începe cearta; a se certa. De nebun și de muierea rea fiece înțelept fuge Și nu se înnoadă la ceartă. PANN, P. vezi I 169. Sus pe rămurele Două păsărele Ceartă-mi-se ceartă, Vorbele-și înnoadă. TEODORESCU, P. P. 457.

2. figurat A încropi, a agonisi. Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci, cu rîvnă, însă n-a putut să înnoade nimic. SAHIA, N. 94.
♦ A înjgheba, a închipui, a alcătui. Prietenii îl găsiră, pe cînd înnoda altă carte în bojdeucă, îmbrăcat numai într-o cămașă de pînză albăstrie. CĂLINESCU,

I. C. 139.

– Variantă: (regional) nodá (TEODORESCU, P. P. 382) verb

I.