Antonime inteti

Antonime a înteți

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A înteți: a (se) liniști a (se) micșora a slăbi a (se) tempera Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a sintetiza

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A sintetiza: a analiza Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime sintetic

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Sintetic: analitic Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

ÎNTEȚÍ, întețesc, verb IV.

1. reflexiv (Subiectul este o acțiune sau un fenomen) A deveni mai mare, mai puternic, mai intens, mai violent, a crește tot mai mult (în intensitate); a se intensifica. Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G.

13. Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215. Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250. Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412.
       • tranzitiv S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86.

2. tranzitiv (Subiectul este un sentiment, o senzație etc.) A cuprinde, a apuca cu putere; a stăpîni. Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. vezi 499. Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29. De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95.

3. tranzitiv A obosi cu insistențe repetate, a stărui pe lîngă cineva; a hărțui. Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L.

12.
♦ A ataca cu putere. Iar cînd îl întețea verb reflexiv:ăjmașul, calul se urca ca fulgend în sus. ISPIRESCU, L. 170.

4. reflexiv A se întărîta, a se aprinde. Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III

14.