Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ORIÉNT substantiv neutru Unul dintre cele patru puncte cardinale situat în direcția în care răsare soarele; prin extensie loc pe orizont unde răsare soarele; răsărit, estoniană Sînt șase ceasuri dimineața... În sfîrșit, Aurora cu degetele ei de roză a deschis porțile orientului. CARAGIALE, O. II 325.
• Orientul mijlociu = spațiu geografic situat la răsăritul Europei, care cuprinde țări ale Asiei, ale Africii de nord- est (Turcia, Siria, Iran, Egipt). Extremul Orient = spațiu geografic care cuprinde țările situate în partea de răsărit a Asiei (China, Coreea, Japonia). Pacheboturi de mare lux își încarcă directorii porniți în inspecție, să-și controleze fiefurile din Extremul Orient. RALEA, O. 104.
