Antonime pleca

Antonime a apleca

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A apleca: a dezdoi a (se) îndrepta Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a pleca

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A pleca: a sosi a veni Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a se apleca

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se apleca: a se dezdoi Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

PLECÁ, plec, verb

I. I.

1. reflexiv și tranzitiv A (se) înclina (într-o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca.
       • Expresia: (tranzitiv) A-și pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili. A (nu) avea unde să(-și) plece capul (ori trupul, oasele) = a (nu) se (putea) odihni, a (nu) avea unde să se odihnească. A(-și) pleca inima = a) a da ascultare păsului, suferințelor cuiva; b) a arăta smerenie, evlavie față de cineva; c) a (se) dedica, a (se) închina. A(-și) pleca urechea = a) a asculta cu atenție, a lua în considerare; b) a da crezare vorbelor de nimic, bârfelilor.
♦ reflexiv A se înclina în fața cuiva în semn de respect, de admirație, de devotament, de supunere; a se închina.
♦ A (se) culca la pământ, a (se) răsturna.

2. reflexiv (Despre aștri) A coborî (spre apus), a apune.
       • Expresia: A se pleca spre apus = (despre persoane și despre forța, gloria, prestigiul lor) a fi în declin.

II. tranzitiv A supune unei influențe, unei puteri; a subjuga.
♦ reflexiv A ceda în fața unei forțe, a se supune.
♦ reflexiv (popular) A se îndupleca; a se milostivi.

III. intranzitiv

1. A se pune în mișcare pentru a se îndepărta (de un loc), a părăsi pe cineva sau ceva spre a se duce în altă parte; a porni.
♦ specializare A porni într-o cursă sportivă.

2. A avea începutul, punctul de pornire; a lua ca ipoteză. Pleacă de la ideea că trebuie să reușească.

– latina plicare.