Antonime rasfira

Antonime a răsfira

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A răsfira: a (se) strânge Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a răsfira

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A răsfira: a grămădi Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a se răsfira

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se răsfira: a se grămădi Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

RĂSFIRÁ, răsfír, verb

I. (Și în forma resfira)

1. tranzitiv A desface fir cu fir, a separa între ele firele (părului, bărbii etc.), îndepărtîndu-le unele de altele, fără a strica întregul. Boierul Dumitrașcu, răsfirîndu-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate... SADOVEANU, O. I 359. Vîntul... adiind ușor, îi mîngîia fruntea, răsfirîndu-i pletele și barba lui albă. BART, S. M. 64. Murgul d-auzea, Coama-și resfira, Vîntul despica. TEODORESCU, P. P. 445.
       • (Poetic) Părul galben răsfirîndu-și... Doarme leneș craiul Soare. GOGA, C. P. 81.
       • reflexiv Niște coame castanii... se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21. Corbea mi se întrista, Lacrămile îl trecea, Barba i se resfira. ȘEZ. IX 171.
       • intranzitiv (Prin analogie) Și mai sus, între smicele, Cîntă două turturele. Una răsfiră din pene. ȘEZ. II 220.

2. reflexiv A se împrăștia în diferite direcții. Încet- încet, în zare se ridica o pînză alburie de fum, care se înălța răsfirîndu-se și se pierdea în nemărginire. SADOVEANU, O. VI 42. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira, fierbînd, un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Mii de pîrîie ce se resfiră și se-mpreună. ODOBESCU, S. I 63.
       • figurat Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, vezi 78. Că-n șură mai bate vîntul Și îmi mai resfiră gîndul. HODOȘ, P. P. 200.
♦ tranzitiv A întinde în direcții diverse. Își resfiră picioarele și întinse genunchii ca să se înfigă mai puternic pe locuțiune REBREANU, R. II 195. Un zarzăr... Și-a răsfirat crenguțele ca spinii. TOPÎRCEANU, B.

5.
♦ (Despre oameni, animale, colectivități) A porni în direcții diverse, a se răzleți. Din clipa aceasta, toată lupta se răsfiră. Din furtuna, deodată potolită, izbucniră cei din urmă din oștenii Șchiopului, împrăștiindu-se pe cîmpie. SADOVEANU, O. I 155. Tătărimea se-nșira Și fugînd se resfira, Cîte unul, unul. ALECSANDRI, P. P. 80.
       • tranzitiv Ea din palme că bătea Și șerpii îi răsfira. PĂSCULESCU, L. P. 202.

3. tranzitiv A împrăștia, a risipi, a presăra. Resfirînd pe-a lor cale niște nemernice flori. NEGRUZZI, S. II

12.
       • figurat Iar luna, prin boschete, Cu razele-i subțiri, A răsfirat buchete De galbeni trandafiri. CAZIMIR, L. U.

13.

– Variante: resfirá, răshirá (matematică FOLK. 404) verb

I.