Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adjectiv Apărut (petrecut, întîmplat) de curînd; care datează de puțină verb reflexiv:eme, care este mai nou (în raport cu altceva), ulterior. vezi nou, proaspăt. Îl întreb cu un zîmbet de recent operat. CAMIL PETRESCU, U. N. 364. Bucătarul care pregătea mîncările, asupra cărora se exercitau pomenitele cuțite și furculițe de recentă adopțiune, era un francez. IORGA, L. II 17.
• (Adverbial) Recent, Tairov a introdus în repertoriul său «Tragedia optimistă» de Vsevolod Vișnevski. SAHIA, U.R.S.S. 147.
