eSursa - Dictionar de sinonime



Antonime recunoaste

Care sunt antonimele pentru recunoaste?

Vezi mai jos ale cuvântului recunoaste”?
Antonim „a (se) recunoaste”!
CONSULTĂ DEX SINONIME
Antonime a recunoaște
Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A recunoaște:
a nega a tăgădui




Sursa antonimelor: Dicționar de antonime


Antonime nerecunoaștere
Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Nerecunoaștere:
recunoaștere




Sursa antonimelor: Dicționar de antonime


Antonime recunoaștere
Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Recunoaștere:
nerecunoaștere




Sursa antonimelor: Dicționar de antonime




Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RECUNOÁȘTE, recunósc, verb

III. tranzitiv

1. A identifica un lucru sau o persoană pe care ai mai văzut-o sau cu care ai mai fost în contact; a cunoaște (6). Uitel! N-a recunoscut pe Olga. REBREANU, R. I 266. O-nchide lungi genele tale Să pot recunoaște trăsurile-ți pale. EMINESCU, O. I 41. Nu mă recunoști?... Eu sînt Pepelea, care te-am scăpat de zmeu. ALECSANDRI, T. I 435.
♦ A deosebi, a distinge ceva după anumite semne caracteristice. Îl recunoscu după glas. DUMITRIU, N. 61.
♦ reflexiv A-și descoperi în altcineva trăsăturile personale caracteristice, a se regăsi pe sine. El se recunoaște în fiul său.

2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil, ca autentic, ca adevărat). Recunosc că vînatul își are poezia lui; dar această poezie e legată de clipă și piere cu clipa. SADOVEANU, O. A. II 229. Recunosc, iubite autorule că... ai știut... să urmezi părinteștile lui povețe. ODOBESCU, S. III

11. Aceste principii... n-au fost niciodată recunoscute în țările noastre. BĂLCESCU, O. II

14.
♦ (Diplomație) A considera un guvern sau un stat ca îndreptățit a-și exercita puterea și în situația de a avea relații diplomatice cu alte state.
♦ (Cu privire la un copil natural) A declara ca legitim.
♦ reflexiv A se considera, a se socoti. Eu mă recunosc dator cu multe răspunsuri lui Ion Ghica. ALECSANDRI, S. 119.

3. A cădea de acord asupra valorii cuiva, a considera meritos, valoros, a socoti ceva valabil, de valoare; a consacra. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133.

4. A cerceta terenul pentru a-l cunoaște mai precis în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă. (figurat) Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască. EMINESCU, O. I 150.