eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție recunoaste


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Recunoaşte [ re-cu-no-aş-te ]
VEZI SINONIME PENTRU recunoaşte PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului recunoaste în mai multe dicționare

Definițiile pentru recunoaste din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a recunoaște
Verbul: a recunoaște (forma la infinitiv)
A recunoaște conjugat la timpul prezent:
  • eu recunosc
  • tu recunoști
  • el ea recunoaște
  • noi recunoaștem
  • voi recunoașteți
  • ei ele recunosc
VEZI VERBUL a recunoaște CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTE:
RECUNOÁȘTE, recunósc, verb

III. tranzitiv

1. A identifica un lucru sau o persoană pe care ai mai văzut-o sau cu care ai mai fost în contact; a cunoaște (6). Uiterecunoastel! N-a recunoscut pe Olga. REBREANU, R. I 266. O-nchide lungi genele tale Să pot recunoaște trăsurile-ți pale. EMINESCU, O. I 41. Nu mă recunoști?... Eu sînt Pepelea, care te-am scăpat de zmeu. ALECSANDRI, T. I 435.
♦ A deosebi, a distinge ceva după anumite semne caracteristice. Îl recunoscu după glas. DUMITRIU, N. 61.
♦ reflexiv A-și descoperi în altcineva trăsăturile personale caracteristice, a se regăsi pe sine. El se recunoaște în fiul său.

2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil, ca autentic, ca adevărat). Recunosc că vînatul își are poezia lui; dar această poezie e legată de clipă și piere cu clipa. SADOVEANU, O. A. II 229. Recunosc, iubite autorule că... ai știut... să urmezi părinteștile lui povețe. ODOBESCU, S. III

11. Aceste principii... n-au fost niciodată recunoscute în țările noastre. BĂLCESCU, O. II

14.
♦ (Diplomație) A considera un guvern sau un stat ca îndreptățit a-și exercita puterea și în situația de a avea relații diplomatice cu alte state.
♦ (Cu privire la un copil natural) A declara ca legitim.
♦ reflexiv A se considera, a se socoti. Eu mă recunosc dator cu multe răspunsuri lui Ion Ghica. ALECSANDRI, S. 119.

3. A cădea de acord asupra valorii cuiva, a considera meritos, valoros, a socoti ceva valabil, de valoare; a consacra. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133.

4. A cerceta terenul pentru a-l cunoaște mai precis în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă. (figurat) Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască. EMINESCU, O. I 150.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RECUNOAȘTE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTE:
RECUNOÁȘTE, recunosc, verb

III. tranzitiv

1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice.
♦ reflexiv A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul.

2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.
♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros.
♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale.
♦ A declara un copil natural ca legitim.

3. (termen militar) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.

4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva.

– prefix re- + cunoaște (după limba franceza reconnaître).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RECUNOAȘTE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTE:
RECUNOÁȘTE, recunósc, verb

III. tranzitiv

1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice.
♦ reflexiv A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul.

2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.
♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros.
♦ A declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale.
♦ A declara un copil natural ca legitim.

3. (termen militar) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.

4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva.

– Re1- + cunoaște (după limba franceza reconnaître).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RECUNOAȘTE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTE:
RECUNOÁȘTE verb

I. trecut

1. a identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.

2. a admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi.

3. (juridic) a considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe.

4. (termen militar) a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.

5. a se arăta recunoscător.

II. reflexiv a-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice. (după limba franceza reconnaître)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RECUNOAȘTE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTE:
RECUNOAȘTE verb

1. a cunoaște, a identifica, a ști. (Cum îl poți recunoaste?)

2. (prin Olt.) a semui. (L-am recunoaste imediat pe X.)

3. a se regăsi. (Se recunoaste în fiul lui.)

4. (juridic) a confirma, a întări, a valida. (L-a recunoaste în funcție.)

5. (învechit) a cunoaște. (Își recunoaste greșeala.)

6. a declara, a mărturisi. (Și-a recunoaste crima.)

7. a se declara. (Mă recunoaste învins.)

8. a accepta, a admite, a mărturisi. (Pînă la urmă a recunoaste că așa este.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RECUNOAȘTE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTE:
RECUNOÁȘTE verb

III. trecut

1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte.
♦ A considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe.

2. A admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi.

3. A cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate.

4. A se arăta recunoscător. [P.i. recunósc. / < re- + cunoaște, după limba franceza reconnaître].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

recunoaște
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recunoaște:
recunoáște (a recunoaste) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele recunósc, persoana a treia singular: el / ea recunoáște, imperfect persoana a treia singular: el / ea recunoșteá; gerunziu recunoscấnd; participiu recunoscút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

recunoaște
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recunoaște:
recunoáște verb cunoaște
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RECUNOASTE'
RECULTIVÁrecultiváreRECUMPĂNÍRECUMPĂNÍRERECUNOÁȘTERECUNOÁȘTERERECUNOSCĂTÓRRECUNOSCÚTRECUNOȘTÍNȚĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recunoaște
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recunoaște dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Uiterecunoaștel! N-a recunoscut pe Olga.
Cum îl poți recunoaște? 2.
L-am recunoaște imediat pe X.
Se recunoaște în fiul lui.
L-a recunoaște în funcție.
Își recunoaște greșeala.
Și-a recunoaște crima.
Mă recunoaște învins.
Pînă la urmă a recunoaște că așa este.
Cum îl poți recunoaște.
L-am recunoaște imediat pe X.
L-a recunoaște în funcție.
Își recunoaște greșeala.
Până la urmă a recunoaște că așa este.
Recunoáște a recunoaște verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele recunósc, persoana a treia singular: el / ea recunoáște, imperfect persoana a treia singular: el / ea recunoșteá; gerunziu recunoscấnd; participiu recunoscút.

GRAMATICA cuvântului recunoaște?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recunoaște.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recunoaște poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE recunoaşte?
    Vezi cuvântul recunoaşte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recunoaşte?
    [ re-cu-no-aş-te ]
    Se pare că cuvântul recunoaşte are cinci silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recunoaște

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Poliartrită cronică evolutivă?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    calcar rezultat din acumularea coloniilor de corali
    eroziune care acționează lateral
    reumatism cronic deformant, cu evoluție progresivă, care afectează articulațiile extremităților
    șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app