Antonime ridicare

Antonime ridicare

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Ridicare: afundare Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

RIDICÁRE, ridicări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) ridica.

I.

1. Luare de jos; săltare. Ridicarea unui pahar. Ridicarea greutăților.

2. Îndepărtare, înlăturare, luare a unui obiect ce stă pe ceva sau acoperă ceva). Ridicarea capacului de pe o oală.
♦ figurat Încetare; desființare, anulare. Ridicarea stării de asediu. Ridicarea unei pedepse.

3. Ducere sau tragere în sus, săltare într-o poziție mai înaltă. Ridicarea storurilor. Ridicarea cortinei.

4. Încărcare și mutare din locuțiune Ridicarea gunoiului.
♦ Încasare. Ridicarea unei sume de bani.
♦ Arestare.

5. Punere în poziție (normală) verticală (a unui obiect căzut, aplecat sau culcat). Ridicarea unui scaun. ▭ După cotăritul viei se face ridicarea ei la un harag.

I. IONESCU, P. 249.

6. (topografie, numai în expresie) Ridicare a unui plan = operație care are drept scop determinarea, prin măsurători de distanțe și unghiuri, a poziției punctelor importante dintr-o regiune și reprezentarea lor pe o hartă.

II.

1. Sculare în picioare (de jos, de pe scaun etc.).
♦ Însănătoșire. (Cu pronunțare regională) Văd acuma că nu mai e nici un chip de scăpare, însănătoșire și rădicare. MARIAN, Î. 18.

2. Îndreptare în sus; înălțare. Ridicarea brațelor.
♦ Mișcare, pornire în sus; ascensiune. Ridicarea avionului.

3. (Învechit)
♦ Răscoală, revoltă. Ridicarea lui Tudor fu deșteptarea nației. BĂLCESCU, O. I 325.
       • Ridicarea gloatelor = punere în mișcare, mobilizare a gloatelor; adunare de oști. (Cu pronunțare regională) La o trebuință neapărată sau cînd patria era în primejdie, se chema «rădicarea gloatelor». BĂLCESCU, O. I 23.

III. figurat

1. Creștere (cantitativă sau calitativă). Ridicarea temperaturii. Ridicarea presiunii unui cazan.

2. Mărire, sporire, urcare. Ridicarea prețurilor.
       • (matematică) Ridicare la o putere = calculare a puterii indicate de exponentul unui număr sau al unei paranteze algebrice.

3. Dezvoltare, propășire; îmbunătățire, perfecționare. Plugarilor de la țară li se deschide perspectiva eliberării definitive și a ridicării economice, după care va urma imediat ridicarea intelectuală. SADOVEANU, E. 20.
♦ Creare, formare. Ridicare de noi cadre.
♦ Promovare la o treaptă superioară; trecere într-o funcție mai înaltă, mai plină de răspundere; înaintare. Ridicarea curajoasă a cadrelor tinere la munci de răspundere. IV. figurat Construire, zidire, edificare. În scurtă verb reflexiv:eme Miai avea să înceapă ridicarea căsuței și se hotărî nunta pentru duminica de dinaintea sfîntului Constantin. CAMIL PETRESCU, O. I 83.

– Variantă: (învechit) aridicáre (PISCUPESCU, O. 260) substantiv feminin