eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție ridicare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Ridicare [ ri-di-ca-re ]
VEZI SINONIME PENTRU ridicare PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului ridicare în mai multe dicționare

Definițiile pentru ridicare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
RIDICARE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RIDICARE:
RIDICÁRE, ridicări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) ridica.

I.

1. Luare de jos; săltare. Ridicarea unui pahar. Ridicarea greutăților.

2. Îndepărtare, înlăturare, luare a unui obiect ce stă pe ceva sau acoperă ceva). Ridicarea capacului de pe o oală.
♦ figurat Încetare; desființare, anulare. Ridicarea stării de asediu. Ridicarea unei pedepse.

3. Ducere sau tragere în sus, săltare într-o poziție mai înaltă. Ridicarea storurilor. Ridicarea cortinei.

4. Încărcare și mutare din locuțiune Ridicarea gunoiului.
♦ Încasare. Ridicarea unei sume de bani.
♦ Arestare.

5. Punere în poziție (normală) verticală (a unui obiect căzut, aplecat sau culcat). Ridicarea unui scaun. ▭ După cotăritul viei se face ridicarea ei la un harag.

I. IONESCU, P. 249.

6. (topografie, numai în expresie) Ridicare a unui plan = operație care are drept scop determinarea, prin măsurători de distanțe și unghiuri, a poziției punctelor importante dintr-o regiune și reprezentarea lor pe o hartă.

II.

1. Sculare în picioare (de jos, de pe scaun etc.).
♦ Însănătoșire. (Cu pronunțare regională) Văd acuma că nu mai e nici un chip de scăpare, însănătoșire și rădicare. MARIAN, Î. 18.

2. Îndreptare în sus; înălțare. Ridicarea brațelor.
♦ Mișcare, pornire în sus; ascensiune. Ridicarea avionului.

3. (Învechit)
♦ Răscoală, revoltă. Ridicarea lui Tudor fu deșteptarea nației. BĂLCESCU, O. I 325.
       • Ridicarea gloatelor = punere în mișcare, mobilizare a gloatelor; adunare de oști. (Cu pronunțare regională) La o trebuință neapărată sau cînd patria era în primejdie, se chema «rădicarea gloatelor». BĂLCESCU, O. I 23.

III. figurat

1. Creștere (cantitativă sau calitativă). Ridicarea temperaturii. Ridicarea presiunii unui cazan.

2. Mărire, sporire, urcare. Ridicarea prețurilor.
       • (matematică) Ridicare la o putere = calculare a puterii indicate de exponentul unui număr sau al unei paranteze algebrice.

3. Dezvoltare, propășire; îmbunătățire, perfecționare. Plugarilor de la țară li se deschide perspectiva eliberării definitive și a ridicării economice, după care va urma imediat ridicarea intelectuală. SADOVEANU, E. 20.
♦ Creare, formare. Ridicare de noi cadre.
♦ Promovare la o treaptă superioară; trecere într-o funcție mai înaltă, mai plină de răspundere; înaintare. Ridicarea curajoasă a cadrelor tinere la munci de răspundere. IV. figurat Construire, zidire, edificare. În scurtă verb reflexiv:eme Miai avea să înceapă ridicarea căsuței și se hotărî nunta pentru duminica de dinaintea sfîntului Constantin. CAMIL PETRESCU, O. I 83.

– Variantă: (învechit) aridicáre (PISCUPESCU, O. 260) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RIDICARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RIDICARE:
RIDICARE s.

1. ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcare, urcat. (ridicare sacului în căruță.)

2. culegere, cules, ridicat, strîngere, strîns. (ridicare unei hîrtii de jos.)

3. sculare, sculat. (ridicare de pe scaun.)

4. arestare. (ridicare lui de la domiciliu.)

5. creștere, înălțare, urcare. (ridicare viei pe araci.)

6. cățărare, cocoțare, suire, urcare, urcat. (ridicare cuiva pe un zid.)

7. ascensiune, înălțare, suire, urcare. (Mișcare de ridicare a aerului.)

8. înălțare, suire, suit, urcare, urcat. (ridicare în văzduh.)

9. (termen bisericesc) înălțare, (popular) ispas, (învechit) văznesenie. (ridicare la cer a lui lisus.)

10. îndepărtare, înlăturare, ridicat. (ridicare unui colț din văl.)

11. ridicat, suflecare, (învechit și regional) suflecătură. (ridicare mînecilor.)

12. împrăștiere, risipire. (ridicare ceții.)

13. creștere, mărire, umflare. (ridicare apelor în matca lor.)

14. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, zidire, (livresc) edificare. (ridicare unui nou cămin.)

15. încasare, primire. (ridicare unor drepturi bănești.) 16. (medicina) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, tămăduire, vindecare, (popular) sculare, tămăduială, (învechit) sănătoșare, tămăduință, verb reflexiv:acevanie. (ridicare cuiva după o boală.) 17. creștere, majorare, mărire, scumpire, sporire, suire, urcare. (ridicare prețurilor.) 18. creștere, mărire, suire, urcare. (ridicare temperaturii cuiva.) 19. înălțare. (ridicare a vocii, glasului.) 20. avansare, înaintare, înălțare, promovare, (învechit) provivasire, (figurat) ascensiune. (ridicare în grad, în funcție.) 21. creștere, mărire, sporire. (ridicare nivelului de trai.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RIDICARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RIDICARE:
RIDICÁRE substantiv verbal anulare, desființare, dezvoltare, evoluție, funcție, grad, înaintare, mers înainte, mutare, progres, propășire, rang, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ridicare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ridicare:
ridicare substantiv verbal ANULARE. DESFIINȚARE. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. FUNCȚIE. GRAD. ÎNAINTARE. MERS-ÎNAINTE. MUTARE. PROGRES. PROPĂȘIRE. RANG. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RIDICARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RIDICARE:
RIDICÁRE, ridicări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) ridica și rezultatul ei; ridicat1.

– vezi ridica.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RIDICARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RIDICARE:
RIDICÁRE, ridicări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) ridica și rezultatul ei; ridicat1.

– vezi ridica.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ridicare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ridicare:
ridicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ridicării; plural ridicări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ridicare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ridicare:
ridicáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ridicắrii; plural ridicắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Ridicare
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ridicare:
Ridicare ≠ afundare
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'RIDICARE'
RÍDGERRIDGWAYridícRIDICÁRIDICÁRERIDICÁTRIDICÁTARIDICĂTÓRRIDICĂTÚRĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Ridicare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ridicare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ridicare sacului în căruță.
Ridicare unei hîrtii de jos.
Ridicare de pe scaun.
Ridicare lui de la domiciliu.
Ridicare viei pe araci.
Ridicare cuiva pe un zid.
Mișcare de ridicare a aerului.
Ridicare în văzduh.
Ridicare la cer a lui lisus.
Ridicare unui colț din văl.
Ridicare mînecilor.
Ridicare ceții.
Ridicare apelor în matca lor.
Ridicare unui nou cămin.
Ridicare unor drepturi bănești.
Ridicare cuiva după o boală.
Ridicare prețurilor.
Ridicare temperaturii cuiva.
Ridicare a vocii, glasului.
Ridicare în grad, în funcție.
Ridicare nivelului de trai.
Ridicare sacului în căruță.
Ridicare unei hârtii de jos.
Ridicare de pe scaun.
Ridicare în văzduh.
Ridicare la cer a lui Isus.
Ridicare unui colț din văl.
Ridicare temperaturii cuiva.
Ridicare nivelului de trai.

GRAMATICA cuvântului Ridicare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ridicare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Ridicare poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Ridicare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul ridicare are forma: ridicări
    VEZI PLURALUL pentru Ridicare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ridicare?
Vezi cuvântul ridicare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ridicare?
[ ri-di-ca-re ]
Se pare că cuvântul ridicare are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Ridicare
Inţelegi mai uşor cuvântul ridicare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Topografie, numai în expresie Ridicare a unui plan = operație care are drept scop determinarea, prin măsurători de distanțe și unghiuri, a poziției punctelor importante dintr-o regiune și reprezentarea lor pe o hartă
Ridicarea gloatelor = punere în mișcare, mobilizare a gloatelor; adunare de oști
matematică Ridicare la o putere = calculare a puterii indicate de exponentul unui număr sau al unei paranteze algebrice

© 2021 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Ridicare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Punct de incidență?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
dobânzile pe care urmează să le plătească cineva de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor
smintheus
punct în care o rază de lumină întâlnește un corp sau suprafața de separație a două medii
poziție intermediară între două extreme, soluție moderată sau de compromis; atitudine ponderată
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?