Antonime scumpi

Antonime a scumpi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A scumpi: a (se) ieftini Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a scumpi

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A scumpi: a ieftini Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime scumpire

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Scumpire: ieftinire Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

SCUMPÍ, scumpesc, verb IV.

1. tranzitiv A urca prețul, a cere mai mult, a vinde mai scump. Să știi că am să-ți scumpesc arenda. REBREANU, R. I 165. Ce-ai cătat în țara mea De mi-ai scumpit făina? TEODORESCU, P. P. 334.
       • reflexiv pasiv Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 142. Că de cînd ești pe la noi, S-au scumpit brînza de oi. ALECSANDRI, P. P. 330.
♦ reflexiv (Despre cei care vînd) A deveni pretențios la preț, a cere prețuri mari. Cum o dați?

– Pe parale și atît.

– Aș, v-ați scumpit de tot... verb reflexiv:emuri grele! DELAVRANCEA, H. T.

11.
♦ reflexiv figurat A ajunge rar, prețios. Măcar de s-ar mărita Marghiolița mai degrabă, ca să scap de-o grijă... S-au scumpit mirii ca vămile. ALECSANDRI, T. I 32.

2. reflexiv (Despre persoane) A se tocmi mult; a se arăta econom, zgîrcit; a se calici, a se zgîrci. Ce te tîrguiești atîta, domnișoară?... Ce vă scumpiți atîta, parcă n-ați avea bani? DUMITRIU, B. forme 117. De ce te scumpești, pentru nemica toată, și nu-ți iei o slugă verb reflexiv:ednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? CREANGĂ, P. 201.