Antonime scurt

Antonime scurt

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Scurt: lung vast Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

SCURT, -Ă, scurți, -te, adjectiv, adverb, substantiv feminin

I. Adj.

1. (Despre obiecte) De lungime redusă.
♦ (Despre distanțe, drumuri) Care se parcurge în puțin timp (având o lungime redusă).
♦ (Substantivat, forme plural ) Unde scurte.
       • Expresia: A lua (sau a ține pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe. (Substantivat, forme) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe (neplăcute).
♦ Infinitiv scurt = formă de infinitiv în limba română, care poartă caracteristica conjugării.
♦ (Despre opere literare sau științifice) De proporții reduse.
♦ (Despre vorbire) Concis, fără multe cuvinte.
       • Locuţiune adverbiala În (sau pe) scurt = fără multe cuvinte, în puține vorbe.
♦ figurat Mărginit, redus.

2. (Despre părți ale corpului) De lungime mică; (despre ființe) mic de statură, scund.
       • Vedere scurtă = miopie.
       • Expresia: (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop. A avea mână scurtă = a fi zgârcit.
♦ (Despre lucruri) Care are o înălțime mică.

3. (Despre verb reflexiv:eme sau despre alte noțiuni temporale) Care durează puțin, care trece sau se termină repede.
       • Silabă (sau vocală) scurtă = silabă (sau vocală) care are o durată mai mică decât durata medie.
       • Expresia: În (sau peste) scurt timp sau în scurtă verb reflexiv:eme = în curând.

II. adverb

1. Brusc, repede. Se oprește scurt.
♦ Fără multă vorbă; fără a admite replică, energic. I-a poruncit scurt.

2. (De) la distanță mică; prin extensie strâns. A lega scurt.

III. S. forme

1. Haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor.

2. (popular) Inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală.

– Probabil latina *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv).