eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție scurt


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Scurt [ scurt ]
VEZI SINONIME PENTRU scurt PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului scurt în mai multe dicționare

Definițiile pentru scurt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
SCURT
   
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCURT:
SCURT, -Ă, scurți, -te, adjectiv, adverb, substantiv feminin

I. Adj.

1. (Despre obiecte) De lungime redusă.
♦ (Despre distanțe, drumuri) Care se parcurge în puțin timp (având o lungime redusă).
♦ (Substantivat, forme plural ) Unde scurte.
       • Expresia: A lua (sau a ține pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe. (Substantivat, forme) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe (neplăcute).
♦ Infinitiv scurt = formă de infinitiv în limba română, care poartă caracteristica conjugării.
♦ (Despre opere literare sau științifice) De proporții reduse.
♦ (Despre vorbire) Concis, fără multe cuvinte.
       • Locuţiune adverbiala În (sau pe) scurt = fără multe cuvinte, în puține vorbe.
♦ figurat Mărginit, redus.

2. (Despre părți ale corpului) De lungime mică; (despre ființe) mic de statură, scund.
       • Vedere scurtă = miopie.
       • Expresia: (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop. A avea mână scurtă = a fi zgârcit.
♦ (Despre lucruri) Care are o înălțime mică.

3. (Despre verb reflexiv:eme sau despre alte noțiuni temporale) Care durează puțin, care trece sau se termină repede.
       • Silabă (sau vocală) scurtă = silabă (sau vocală) care are o durată mai mică decât durata medie.
       • Expresia: În (sau peste) scurt timp sau în scurtă verb reflexiv:eme = în curând.

II. adverb

1. Brusc, repede. Se oprește scurt.
♦ Fără multă vorbă; fără a admite replică, energic. I-a poruncit scurt.

2. (De) la distanță mică; prin extensie strâns. A lega scurt.

III. S. forme

1. Haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor.

2. (popular) Inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală.

– Probabil latina *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv).
Forme diferite ale cuvantului scurt: scurt-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



SCURT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCURT:
SCURT, -Ă, scurți, -te, adjectiv adverb, substantiv feminin

I. Adj.

1. (Despre obiecte) De lungime redusă.
♦ (Despre distanțe, drumuri) Care se parcurge în puțin timp (având o lungime redusă).
♦ (Substantivat, forme plural ) Unde scurte.
♦ Expresia: A lua (sau a ține pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe. (Substantivat, forme) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe (neplăcute).
♦ Infinitiv scurt = formă de infinitiv în limba română, care poartă caracteristica conjugării.
♦ (Despre opere literare sau științifice) De proporții reduse.
♦ (Despre vorbire) Concis, fără multe cuvinte.
       • Locuţiune adverbiala În (sau pe) scurt = fără multe cuvinte, în puține vorbe.
♦ figurat Mărginit, redus.

2. (Despre părți ale corpului) De lungime mică; (despre ființe) mic de statură, scund.
       • Vedere scurtă = miopie.
       • Expresia: (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop. A avea mână scurtă = a fi zgârcit.
♦ (Despre lucruri) Care are o înălțime mică.

3. (Despre verb reflexiv:eme sau despre alte noțiuni temporale) Care durează puțin, care trece sau se termină repede.
       • Silabă (sau vocală) scurtă = silabă (sau vocală) care are o durată mai mică decât durata medie.
       • Expresia: În (sau peste) scurt timp sau în scurtă verb reflexiv:eme = în curând.

II. adverb

1. Brusc, repede. Se oprește scurt.
♦ Fără multă vorbă; fără a admite replică, energic. I-a poruncit scurt.

2. (De) la distanță mică; prin extensie strâns. A lega scurt.

III. S. forme

1. Haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor.

2. (popular) Inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală.

– Probabil latina *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv).
Forme diferite ale cuvantului scurt: scurt-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

scurt
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scurt:
scurt (-tă), adjectiv –

1. De lungime mică. –

2. De durată mică. –

3. Concis, rezumat. –

4. Mic, jos, de înălțime mică.

– Mr. șcurtu, istr. scurt. latina cŭrtus sau *excŭrtus (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 463; REW 2421), conform italiana (s)corto, albaneză škurtë, prov. cort, limba franceza court, cat. curt, spaniolă corto, portugheză curto. Sunetul s- este, de obicei, explicat pornind de la excŭrtāre; dar ar putea fi și de origine expresivă, cel puțin în limba română În mr. pare să depindă de albaneză; conform albaneză Skortull, toponim (Jokl, BA, IV, 195), care provine în mod sigur din limba română derivat scurtă, substantiv feminin (varice la subțioară, inflamație, tumoare; capă, mantou scurt; Transilvania, pai mic; pai pentru a trage la sorți); curta, verb (Banat, a tăia lemne); scurta, verb (a tăia, a face mai scurt; a micșora, a concentra; a merge direct), din excŭrtāre, cuvînt vulgar și tîrziu (Niermeyer 390), conform albaneză škurtoń (Meyer 217; Philippide, II, 640), calabrez scurtare (conform REW 2994); scurtătură, substantiv feminin (lemn, băț scurt, retevei); scurtime, substantiv feminin (însușirea de a fi scurt); scurteică, substantiv feminin (cațaveică, scurtă de blană, haină de stofă pentru femei); prescurta, verb (a abrevia), după germana verkürzen.

– Din limba română provin limba bulgară skurtejka (Capidan, Raporturile, 224; Bernard 38), limba sârbă škurteljka, stuteljka.
Forme diferite ale cuvantului scurt: scurt-tă

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SCURT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCURT:
SCURT1 adverb (În legătură cu verbe de mișcare) Repede, brusc. Unele obuze trec scurt peste deal. CAMIL PETRESCU, U. N. 402. M-am întors scurt, cu mîna fără voie încleștată pe oțelele puștii. C. PETRESCU, S. 170. Calul, vesel, simte locul și s-abate scurt din cale. TOPÎRCEANU, B. 18. Se oprește scurt. CARAGIALE, O. III 58.
♦ (În legătură cu verbe de declarație) Fără multă vorbă, repede; prin extensie fără a admite replică, energic. Scurt, moșule, că-i răcoare și-s îmbrăcat subțirel, făcu Miron nerăbdător, întrerupîndu-l. REBREANU, R. I 142. I-a poruncit scurt să i-o citească față cu toți. CARAGIALE, O. III 90.
♦ (În legătură cu verbe ca «a ține», «a apuca», «a lega») La (sau de la) distanță mică; prin extensie strîns. Calul... să scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă verb reflexiv:eme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt, fără nutreț. RETEGANUL, P. V 37. Și-l apuc scurt de căpăstru. CARAGIALE, P. 39.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SCURT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURT:
SCURT2 scurttă (scurtți, scurtte) (în opoziție cu lung)

1) (despre obiecte, distanțe, părți ale corpului etc.) Care are o lungime mică sau mai mică decât cea obișnuită. Rochie scurttă. Picior scurt.
       • A lua (pe cineva) din scurt a manifesta asprime (față de cineva). A ține (pe cineva) din scurt a supune (pe cineva) unui control sever. scurt de vedere miop. A avea mână scurttă a fi zgârcit. A fi scurt la vorbă a vorbi puțin; a fi necomunicativ. În scurttă verb reflexiv:eme (sau în scurt timp) peste puțin timp; în curând.

2) (despre lucrări literare, muzicale etc.) Care este de proporții reduse. /<lat. excurtus
Forme diferite ale cuvantului scurt: scurttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SCURT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURT:
SCURT adjectiv, adverb

1. adjectiv mic, redus, restrîns. (Un text scurt.)

2. adjectiv concentrat, concis, laconic, lapidar, succint, (învechit) rezumător, (figurat) strîns, telegrafic. (O expunere scurt; stil scurt.)

3. adjectiv mărunt, mic, scund, (rar) scundac. (Un om scurt de statură.)

4. adjectiv mic. (Creion scurt.)

5. adjectiv mic. (Vara noaptea-i scurt.)

6. adjectiv puțin. (În scurt verb reflexiv:eme voi fi la tine.)

7. adverb strîns. (Apucă iapa scurt de căpăstru.)

8. adverb brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, subit, (popular) numai, (regional) tîrla-mîrla. (scurt se întoarce spre el și...)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SCURT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURT:
SCURT1 adverb

1) Lăsând o lungime mică. A reteza scurt.

2) În puține cuvinte; concis. A vorbi scurt.
       • Pe scurt (sau în scurt) concis. scurt și cuprinzător concis și cu un conținut bogat. /<lat. excurtus

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SCURT
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SCURT:
SCURT adjectiv

1. Scurtu frecv.; -l (Dm); Scurt/a și -ești ss. 2 + -an: Scurtănescul (Am 157).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

SCURT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCURT:
SCURT adjectiv verbal încuiat, îngust, limitat, mărginit, obtuz, puțin, redus.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

scurt
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scurt:
scurt adjectiv verbal ÎNCUIAT. ÎNGUST. LIMITAT. MĂRGINIT. OBTUZ. PUȚIN. REDUS.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scurt
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scurt:
scurt adjectiv masculin, plural scurți; forme singular scúrtă, plural scúrte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

scurt
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scurt:
scurt adjectiv masculin, plural scurți; forme scúrtă, plural scúrte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Scurt
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Scurt:
Scurt ≠ lung, vast
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'SCURT'
scursătúrăSCURSOÁRESCURSÓRISCURSÚRĂSCURTSCURTÁscurtácSCURTÁRESCURTÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Scurt
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scurt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SCURT2 scurttă scurtți, scurtte în opoziție cu lung 1 despre obiecte, distanțe, părți ale corpului etc.
Rochie scurttă.
Picior scurt.
       • A lua pe cineva din scurt a manifesta asprime față de cineva.
A ține pe cineva din scurt a supune pe cineva unui control sever.
Scurt de vedere miop.
A avea mână scurttă a fi zgârcit.
A fi scurt la vorbă a vorbi puțin; a fi necomunicativ.
În scurttă verb reflexiv:eme sau în scurt timp peste puțin timp; în curând.
Un text scurt.
O expunere scurt; stil scurt.
Un om scurt de statură.
Creion scurt.
Vara noaptea-i scurt.
În scurt verb reflexiv:eme voi fi la tine.
Apucă iapa scurt de căpăstru.
Scurt se întoarce spre el și.
Un text scurt.
Creion scurt.
Vara noaptea-i scurt.
Apucă iapa scurt de căpăstru.
Scurt se întoarce spre el și.
A reteza scurt.
A vorbi scurt.
       • Pe scurt sau în scurt concis.
Scurt și cuprinzător concis și cu un conținut bogat.

GRAMATICA cuvântului Scurt?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scurt.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Scurt poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Scurt sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE scurt?
Vezi cuvântul scurt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scurt?
[ scurt ]
Se pare că cuvântul scurt are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL Scurt
Inţelegi mai uşor cuvântul scurt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A lua sau a ține pe cineva de sau din scurt = a trata pe cineva cu asprime, a supune pe cineva unei discipline severe
Substantivat, forme A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe neplăcute
♦ Infinitiv scurt = formă de infinitiv în limba română, care poartă caracteristica conjugării
Locuţiune adverbiala În sau pe scurt = fără multe cuvinte, în puține vorbe
Vedere scurtă = miopie
A fi scurt de vedere = a fi miop
A avea mână scurtă = a fi zgârcit
Silabă sau vocală scurtă = silabă sau vocală care are o durată mai mică decât durata medie
În sau peste scurt timp sau în scurtă verb reflexiv:eme = în curând
♦ Expresia: A lua sau a ține pe cineva de sau din scurt = a trata pe cineva cu asprime, a supune pe cineva unei discipline severe
Substantivat, forme A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe neplăcute
♦ Infinitiv scurt = formă de infinitiv în limba română, care poartă caracteristica conjugării
Locuţiune adverbiala În sau pe scurt = fără multe cuvinte, în puține vorbe
Vedere scurtă = miopie
A fi scurt de vedere = a fi miop
A avea mână scurtă = a fi zgârcit
Silabă sau vocală scurtă = silabă sau vocală care are o durată mai mică decât durata medie
În sau peste scurt timp sau în scurtă verb reflexiv:eme = în curând



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Scurt

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Până la adânci bătrânețe?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a nu se supăra, a nu interpreta în mod greșit cele spuse de cineva
boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; matematică serie recurentă
a trăi până la o vârstă înaintată
a a fi foarte îndrăgostit de cineva, a se îndrăgosti subit; b a fi zorit, nerăbdător
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?