Antonime usurinta

Antonime ușurință

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului Ușurință: greutate Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

UȘURÍNȚĂ, ușurințe, substantiv feminin

1. Faptul de a fi ușor (de făcut, de executat); lipsă de greutate, de efort (în îndeplinirea unei munci); facilitate. Nu știu care va fi norocul nostru de marinari, dar pot să spun că niciodată nu am simțit încă, în adîncul meu, atîta ușurință de lucru. CAMIL PETRESCU, T. II 186.
       • Locuţiune adverbiala Cu (mare sau multă) ușurință = a) ușor, fără efort. Mi-a răspuns romînește, cu mare ușurință. GALACTION, O. I 91. Vioaie, deșteaptă, [Evantia] învățase cu ușurință. BART, E. 103; b) fără frămîntare; calm, cu indiferență, cu nepăsare. Numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu atîta ușurință. REBREANU, R. II 99. Dacă port cu ușurință și cu zîmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141.
♦ (Învechit) Faptul de a avea greutate mică. Se cunoaște Omul prost din vorbuliță Și nuca din ușurință. PANN, P. vezi I 9.

2. Neseriozitate, nesocotință. Ce-ai avut, ai risipit cu asemenea ușurință. DUMITRIU, N. 38.
♦ Pripeală; superficialitate. Cîtă ușurință pun oamenii în bănuielile lor! BĂLCESCU, O. II 259.

3. (Învechit) Ușurare, înviorare, întremare, îndreptare (a sănătății). Cuprins de o folositoare sudoare, care după trecire ca de giumătate de ceas i-au adus o mare ușurință. DRĂGHICI, R. 138.