 | as |
|
| Uşurinţă [ u-şu-rin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU uşurinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului usurinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru usurinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UȘURINȚĂ: UȘURÍNȚĂ, ușurințe, substantiv feminin 1. Faptul de a fi ușor (de făcut, de executat); lipsă de greutate, de efort (în îndeplinirea unei munci); facilitate. Nu știu care va fi norocul nostru de marinari, dar pot să spun că niciodată nu am simțit încă, în adîncul meu, atîta ușurință de lucru. CAMIL PETRESCU, T. II 186. • Locuţiune adverbiala Cu (mare sau multă) ușurință = a) ușor, fără efort. Mi-a răspuns romînește, cu mare ușurință. GALACTION, O. I 91. Vioaie, deșteaptă, [Evantia] învățase cu ușurință. BART, E. 103; b) fără frămîntare; calm, cu indiferență, cu nepăsare. Numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu atîta ușurință. REBREANU, R. II 99. Dacă port cu ușurință și cu zîmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141. ♦ (Învechit) Faptul de a avea greutate mică. Se cunoaște Omul prost din vorbuliță Și nuca din ușurință. PANN, P. vezi I 9. 2. Neseriozitate, nesocotință. Ce-ai avut, ai risipit cu asemenea ușurință. DUMITRIU, N. 38. ♦ Pripeală; superficialitate. Cîtă ușurință pun oamenii în bănuielile lor! BĂLCESCU, O. II 259. 3. (Învechit) Ușurare, înviorare, întremare, îndreptare (a sănătății). Cuprins de o folositoare sudoare, care după trecire ca de giumătate de ceas i-au adus o mare ușurință. DRĂGHICI, R. 138. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘURINȚĂ: UȘURINȚĂ s. 1. facilitate, înlesnire, simplitate, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (usurinta rezolvării unei probleme.) 2. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, (popular) meșteșug, meșteșugire, (învechit și regional) meșterie, (regional) apucătură, pricepuție, (învechit) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare usurinta în mînuirea...) 3. agerime, agilitate, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, suplețe, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (învechit) sprintinătate. (usurinta în mișcări.) 4. avantaj, favoare, înlesnire, privilegiu, (popular și fam.) hatîr. (I-a făcut unele usurinta.) 5. superficialitate. (Judecă cu prea multă usurinta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UȘURINȚĂ: UȘURÍNȚĂ, (2) ușurințe, substantiv feminin 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. • Locuţiune adverbiala Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (învechit) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (învechit) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UȘURINȚĂ: UȘURÍNȚĂ, ușurințe, substantiv feminin 1. Faptul de a fi ușor (de făcut); facilitate. • Locuţiune adverbiala Cu (multă sau mare) ușurință = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2. Nesocotință, neseriozitate; superficialitate. 3. (învechit) Înviorare, întremare (a unui bolnav). 4. (învechit) Însușire a unui lucru lipsit de greutate. – Ușor2 + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ușurință: ușurínță forme, plural e. Calitatea de a fi ușor: ușurința pufuluĭ. figurat Facilitate: ușurința de a călători astăzĭ. Ușurătate, frivolitate, neseriozitate: ușurința unuĭ tînăr. Faptă ușuratică, greșeală făcută din frivolitate: a plăti scump o ușurință. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ușurință: ușurință forme 1. însușirea celor ușoare; 2. sprintenie, iuțeală; 3. figurat nestatornicie, nesocotință; 4. greșală făcută din ușurință a minții. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UȘURINȚĂ: UȘURÍNȚĂ usurintae forme Caracter ușor. • Cu usurinta a) fără eforturi; b) cu nepăsare; cu indiferență. [G.-D. ușurinței] /ușor + sufix usurintaință Forme diferite ale cuvantului usurinta: usurintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ușurință: ușurínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat ușurínței; (manifestări) plural ușurínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ușurință: ușurínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat ușurínței; (manifestări) plural ușurínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ușurință: Ușurință ≠ greutate Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'USURINTA' UȘÚREUȘURÉLușurézUȘURÍMEUȘURÍNȚĂUȘÚȚĂUTÚȚAúța-úța |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Ușurință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ușurință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ușurință rezolvării unei probleme. Demonstra o mare ușurință în mînuirea. Ușurință în mișcări. I-a făcut unele ușurință. Judecă cu prea multă ușurință. Ușurință rezolvării unei probleme. UȘURÍNȚĂ ușurințăe forme Caracter ușor. • Cu ușurință a fără eforturi; b cu nepăsare; cu indiferență. Ușurinței] /ușor + sufix ușurințăință. |
GRAMATICA cuvântului Ușurință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ușurință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Ușurință poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE uşurinţă? Vezi cuvântul uşurinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uşurinţă?[ u-şu-rin-ţă ] Se pare că cuvântul uşurinţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Ușurință Inţelegi mai uşor cuvântul ușurință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu mare sau multă ușurință = a ușor, fără efort Locuţiune adverbiala Cu multă sau mare ușurință = a fără greutate, fără efort; b cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial Locuţiune adverbiala Cu multă sau mare ușurință = a fără greutate, fără efort; b cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Ușurință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune capac cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ușurință are forma: ușurínțe
