eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă ; a face onorurile casei?

Care e ; a face onorurile casei?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "; a face onorurile casei":
a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție






Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Esti om nebun, cand vrei sa porti
Intreg onor ul tau !
Nimic nu-i sfant ! Caci cei tari pot"
Nebuna poezie de George Cosbuc

" Mihai-voda tace. Oaspeti, mare-mic,
Cu onor din teaca spedele-si ridic.
Luna varsa raze dulci si auroase,"
Mihai viteazul si turcii poezie de George Topirceanu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ONÓR, (I) onoruri, substantiv neutru

1. (Mai ales Ia plural ) Manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne exterioare de cinste, de respect; prin extensie ranguri, demnități. Eminescu disprețuia onorurile. VLAHUȚĂ, O. A. 401.
       • Expresia: (termen militar) A da (sau a suna) onorul = a prezenta arma (și a suna din goarnă) în semn de salut la primirea unui șef al unei autorități (militare), la paradă, la înmormîntări etc. Cînd gornistul a sunat onorul la general... trupa a încremenit în poziție de drepți. CAMIL PETRESCU, O. II 244. (termen militar) Pentru onor! comandă pentru darea onorului. A face onorurile (casei sau ale balului) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o primire (sau la un bal). Era nevoie de o femeie distinsă și abilă, care știa să primească, să facă onorurile casei. BART, E. 139. Onorurile balului le-a făcut comitetul damelor. CARAGIALE, O. II 120.

2. (La sg., învechit și arhaizant) Onoare (1). Onorul și, cinstea mea nu-mi permite altfel, CAMIL PETRESCU, O. II 128. Lovește în cruda tiranie și luptă pentru-al său onor. ALECSANDRI, P. III 334. Un om ce are cel mai mic simtiment de onor nu poate face altfel. NEGRUZZI, S. I 212.

3. (Învechit) Rang, treaptă, poziție socială. Doamne, cucoane Alecule, cum nu te lași de munca asta [căratul gunoiului] că nu-i de onorul dumitale. CONTEMPORANUL, VII 218.

– plural și: (învechit) onoare (MACEDONSKI, O. I 43).