 | as |
|
| Onor [ o-nor ] VEZI SINONIME PENTRU onor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului onor în mai multe dicționareDefinițiile pentru onor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONÓR: ONÓR, (I) onoruri, substantiv neutru 1. (Mai ales Ia plural ) Manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne exterioare de cinste, de respect; prin extensie ranguri, demnități. Eminescu disprețuia onorurile. VLAHUȚĂ, O. A. 401. • Expresia: (termen militar) A da (sau a suna) onorul = a prezenta arma (și a suna din goarnă) în semn de salut la primirea unui șef al unei autorități (militare), la paradă, la înmormîntări etc. Cînd gornistul a sunat onorul la general... trupa a încremenit în poziție de drepți. CAMIL PETRESCU, O. II 244. (termen militar) Pentru onor! comandă pentru darea onorului. A face onorurile (casei sau ale balului) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o primire (sau la un bal). Era nevoie de o femeie distinsă și abilă, care știa să primească, să facă onorurile casei. BART, E. 139. Onorurile balului le-a făcut comitetul damelor. CARAGIALE, O. II 120. 2. (La sg., învechit și arhaizant) Onoare (1). Onorul și, cinstea mea nu-mi permite altfel, CAMIL PETRESCU, O. II 128. Lovește în cruda tiranie și luptă pentru-al său onor. ALECSANDRI, P. III 334. Un om ce are cel mai mic simtiment de onor nu poate face altfel. NEGRUZZI, S. I 212. 3. (Învechit) Rang, treaptă, poziție socială. Doamne, cucoane Alecule, cum nu te lași de munca asta [căratul gunoiului] că nu-i de onorul dumitale. CONTEMPORANUL, VII 218. – plural și: (învechit) onoare (MACEDONSKI, O. I 43). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONÓR: ONÓR substantiv neutru 1. (Mai ales în plural ) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (prin extensie) ranguri, demnități. ♦ (termen militar) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. vezi onoare. [plural -ruri. / conform limba franceza honneur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru onor: onór (onóruri), substantiv neutru – Cinste. It. onore. E dubletul lui onoare, substantiv feminin – derivat onora, verb (a cinsti), din limba franceza honorer; onorabil, adjectiv, din latina honorabilis, secolul XIX; onorabilitate, substantiv feminin, din limba franceza honorabilité; onorar, adjectiv, din limba franceza honoraire; onorar, substantiv neutru (recompensă); onorat, adjectiv, folosit numai ca titlu de disticție; onorific, adjectiv, din latina honorificus. Forme diferite ale cuvantului onor: onóruri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ONÓR: ONÓR I. substantiv neutru semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (prin extensie) rang, demnitate. ♦ (termen militar) a da onor ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ŭrile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. substantiv masculin nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< limba franceza honneur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru onor: *onór n., plural urĭ (it. onore. vezi onoare. P. formă, cp cu amor, color, favor). În armată, saluturĭ, cîntărĭ din trompete, salve în onoarea unuĭ șef: a da onoru, a suna onoru la general. plural Funcțiunĭ înalte, demnitățĭ: a aspira la onorurĭ. Pompă, ceremonie: onorurĭ funebre. A face onorurile uneĭ case, a primi oaspețiĭ cu politeță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ONÓR: ONÓR onoruri n. 1) Stimă deosebită; prețuire înaltă. • A da onorul a prezenta arma în semn de salut la primirea unei personalități sau în ocazii speciale. 2) la plural Funcții administrative înalte; demnități. /<lat. honor, onororis, limba franceza honneur, italiana onore Forme diferite ale cuvantului onor: onoruri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onor: onór (manifestare a stimei, carte de joc) substantiv neutru, plural onóruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onor: onór (manifestare a stimei; rang) substantiv neutru, plural onóruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONÓR: ONÓR substantiv neutru vezi onoare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONÓR: ONÓR substantiv neutru vezi onoare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'ONOR' ONOMATOPOÉTICONONONONISONOPORDUMONÓRONORÁONORÁBILONORABILITÁTEONORÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ONÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului onor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ONÓR onÓruri n. • A da onÓrul a prezenta arma în semn de salut la primirea unei personalități sau în ocazii speciale. Honor, onÓroris, limba franceza honneur, italiana onore. |
GRAMATICA cuvântului ONÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului onor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ONÓR poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE onor? Vezi cuvântul onor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul onor?[ o-nor ] Se pare că cuvântul onor are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ONÓR Inţelegi mai uşor cuvântul onor dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe termen militar A da sau a suna onorul = a prezenta arma și a suna din goarnă în semn de salut la primirea unui șef al unei autorități militare, la paradă, la înmormîntări etc A face onorurile casei sau ale balului = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o primire sau la un bal ♦ termen militar A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc ; a face onorurile casei = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepție ♦ termen militar a da onor ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc ; a face ŭrile casei = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a sta sau a sări, a începe cu gura pe sau la cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul onor are forma: onóruri
